Capitolul 5

538 84 41
                                    


Y

oongi

Mă întorc acasă fiind frânt de oboseală, trântind u mă mă canapea. Cred că copii dorm, oricum e mai bine că o fac, nu vreau să mă vadă în seara asta.

Era sa fac o greseala, o greșeală ce mai mai târziu aveam să o regret, bine că mi-am revenit în ultimul moment.

                — Appa?

Aud o voce blândă de copil mă strigă riscând capul din pernele după canapea. Era Danbi, având în mana ursulețul de la April ce il dăruise când ea avea 3 ani.

                     — Da prințeso?

                     — Te-ai întors?

Zâmbesc către ea, și mă ridic în fund luând fetița în brațele mele.

                      — Tu nu trebuia să dormi acum? Unde e Nana?

                      — A plecat după ce ne-a adormit pe mine și Hyun însă eu m-am trezit. Scuze...

                      — Fetița mea, de ce să-ți ceri scuze? Nu e nevoie. Haide sa mergem sa dormim. Tati e și el obosit.

Mă ridic cu ea fiind încă în brațele mele, ducandu ne spre camera ei. O pot vedea cum mă strânge de gât și o întreb.

                  — S-a întâmplat ceva?

                  — Mai poți dormi cu mine? Am avut un coșmar când m-am trezit acum.

Oftez ușor și dau din cap, zâmbind ușor către ea. Și mă opresc in dreptul ușii mele.

★★★

                   — Ai găsit o bonă?

Întreabă fetița după bancheta din spate, uitându-se acum către mine care deschidem portiera mașini, lângă mine fiind Hyun.

                   — Sunt in căutare, Danbi. Ți-am promis că, când voi găsi una vei fi prima ce o va vedea.

Da din cap, și iese din mașină alegând spre intrarea în casă. Este vineri și tocmai ce s-au întors amândoi acasă. Urmează cele două zile așteptate de toată lumea. Noroc că mă pot odihni și eu.

Fiecare dintre băiaeti s-au hotărât ca unul din noi sa stea in weekend la firmă. Nefiind atâtea de rezolvat putem face față.

Săptămâna asta e Jin, eu fiind săptămână trecută.

Intrăm toți trei in casa Danbi urcând rapid pe canapea, iar Hyun ducanduse la etaj pentru al putea schimba de haine.

                   — Danbi, te poți odihni după. Haide sus sa te schimbi de uniformă.

Aud un mic oftat din partea ei și se ridică cu greu urcând sus eu fiind în urma ei.

★★★

După ce l-am schimbat pe Hyun, mă duc acum către camera ei, văzând cum era pe pat gânditoare.

                    — Te frământă ceva?

                    — Te pot întreba ceva?

                     — Desigur. Orice.

Mă așez și eu lângă ea in pat așteptând întrebarea ce vroia sa mi-o spună. Se întoarce brusc spre mine și întrebă.

                      — Ce însemna menstruația?

Mă blochez când îi aud întrebarea începând să mă panichez.

Nu e prea devreme? Are 6 ani, ce-

                       — Fetele mai mari decât mine vorbeau de asta. Ce este?

Oh, asta explică. Și acum...ce i-aș putea spune?

                        — Este perioada când te transformi in femeie. Ele o au în fiecare lună.

                        — Și eu o sa am?

Deja situata devine extrem de jenantă. Ce să-i spun unei copile de 6 ani? Cred că o să ocolesc puțin subiectul...nu e momentul să își strice de acum copilăria.

                        — Fiecare fata o va avea după vârsta de 10 ani.

                        — De ce?

Asta chiar că devine penibil. Oftez și îi ciufulesc părul, zicând către ea.

                         — Vei afla la momentul potrivit. Acum nu trebuie sa te complici cu astfel de subiecte.

Ea doar dă din cap și se ridică după pat, eu ajutând o sa se schimbe de haine...

★★★

Ies din casă încălțând adidași mei pentru a merge la magazin. Celor doi li se făcuseră pofta de ceva dulce.

Îi pot lasă singuri acasă, am încredere în Danbi și i-am spus să nu deschidă nimănui ușa pentru că eu întotdeauna nu voi suna la sonerie, având chei.

Ies din curte îndreptând u mă spre cel mai apropiat magazin. Privirea îmi cade pe o fata ce alerga parcă fugind de moarte, în urma ei fiind doi bărbați.

Imediat mă îndrept spre ea, ea oprind u se in fața mea.

                  — Te rog! Ajută-mă sa scap de ei!

Fata ei era plină de vânătăi având și câteva cicatrici adânci pe chip. Prin ce a trecut acesta fată?

                      — Liniștește, treci in spatele meu.

Ea, imediat ascultă de mine, cei doi bărbați cu măști uitându-se spre mine, și fata ascunsa in spatele meu.

                     — Lasă fata și te lăsăm în viața. Nu ai habar cine e in spatele tău.

                    — Fecioara Maria te pomenești. Daca plecați voi frumușel, nu va rup capul. Ce aveți cu ea?

                    — Ai multă gură, nu crezi? Este o curva ce nu și-a satisfăcut clientul și mai și fuge.

                     — T-Te rog, nu-i asculta. Sunt de doi ani pe mâinile lor, chiar mi-au făcut și câteva operați.

O pot auzi cum fata suspina din cauza lacrimilor și se ruga de mine sa o ajut.

Unul din ei vroia sa vina spre mine sa o ia pe fată însă îi dau un pumn puternic în nas, iau fata in brațe și fug cu ea.

Se pare că nu mai pot merge la magazin...

Pot simți cum tremură in brațele mele și nu cred că este din cauza frigului...

Mă strânge mai mult de gât, putând să observ lacrimile ce se scurgeau pe chipul ei palid și cu vânătăi.

Ce a pățit aceasta fata? E clar că nu a avut zile bune cu cei doi...

Mă Poți Iubi?[✔︎]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum