Mă Poți Iubi?[✔︎]

Capitolul 3

Autoarea

Dimineața, bărbatul se trezi înaintea celor doi frați ducându se jos pentru a face ceva de mâncare.

Nu are nevoie de bucătar, perioada in care a stat cu April în New York îi prinsese bine. Când fata gătea, o mai ajuta și el astfel învățând câte puțin de la ea.

Zâmbi trist când își aminti clipele frumoase alături de ea, mai ales când a adus o pe Danbi în lume, ținând ul pe el de mână.

Poate că pentru multi asta înseamnă nimic, că l-a luat din cauza durerilor însă pentru el însemna mult...

Auzi pași micuți venind spre el, văzând o pe Danbi frecând u se la ochii pe jumătate adormită. Zâmbi când o văzu și se duse spre ea.

                  — S-a trezit domnișoara Min?

                  — Îhm... urmează să se trezească și domnișorul Min. Îmi este foame, domnule Min.

Zâmbi când auzi spusele fetei, luând o in brațe și așezând o pe scaun la masă.

Văzând că mezinul nu apare se ridică de la masă ducanduse in camera sa pentru al lua și pe el.

Când deschise ușa, mai că răbufni in râs când văzu cum băiatul vroia sa se îmbrace în haine sale. Hai că tricoul e astfel dar pantaloni...

                — Min Hyun! Ce faci aici?

                — Appa, mi-ai spus că pot semăna cu tine și am vrut să mă îmbrac la fel.

I se părea atât de dulce băiatul, mai ales când face ochii mari și inocenți...are și cu cine sa semene.

Când era în trupă cu Jungkook, de fiecare dată când acesta își dorea ceva făcea o fata atât de tristă și inocentă încât puteai sa faci și crimă pentru el.

Râse ușor și se așeză în genunchi lângă băiat. Zicând.

                  — Nu trebuie să-mi porți hainele ca să dovedești că semeni cu mine. Când vei fi mai mare îți vei da seama ce trebuie sa faci.

                   — Dar Danbi de ce are voie sa stea in ele?

                   — Danbi e fata, ei îi place mai mult hainele bărbătești. Când vei avea o iubită vei vedea că îți va fura hanoracul sau ale haine.

                    — Și mami era așa?

Se uita in ochii băiatului și zâmbi când își aminti cum dimineața se trezea cu fata fiind îmbrăcată cu hainele sale. Din cauza burticii mari nu putea purta haine sale.

Insa nu avea nimic împotriva. Iubea sa o vadă într-un tricou sau hanorac de-al său. Mai ales când parfumul ei dulce rămânea pe el...

Ar fi dat orice sa o mai vadă prin casă ca și acum 6 ani, când erau doar ei doi în New York. Aceea perioadă, a fost cea mai frumoasă din viața sa.

Se îndrăgostea pe zi ce trece mai mult de ea știind că va suferi la final însă merita sa o facă.

                   — April mama ta, adora extrem de mult hainele bărbătești. Îți poți întreba unchi. O data când noi locuiam toți 8 in aceași casa ne pomeneam fiecare că ne lipsește ceva din dulap. Cine crezi că era hoțul?

                     — Mami! Ea era?

Yoongi îi ciufuli ușor părul băiatului, luând ul in brațe ducanduse jos unde Danbi deja mâncase.

                     — Min Danbi! Trebuia să ne aștepți și pe noi.

                     — Scuze Appa. Dar îmi era atât de foame încât nu am putut sa va aștept.

                      — Bine, bine. Daca ai mâncat du-te sus sa te îmbraci cu uniforma școlară. Daca nu poți mă poți aștepta pe mine sa te îmbrac.

                       — Bine, însă voi incerca sa o fac și singură.

★★★

Lăsă pe cei doi copilași la școală, făcând u le cu mâna, privind cum intră amândoi în școală.

El nu avea voie sa intre in curtea școlii, Defapt niciun părinte nu avea voie și nu o sa înțeleagă niciodată de ce. Existau excepți atunci când aveau ședințe sau daca copilul se simțea rău și trebuia sa vină să-l ia.

Cum cei doi dispărură din aria sa vizuală, se întoarce cu spatele pentru a pleca.

Insa ramerse șocat când o văzu pe femeia ce o urăște cel mai mult pe acest pământ.

                    — Oh. Min Yoongi, nu ne-am mai văzut de mult timp.

                     — Go Ara. Cred că ai încurcat locațiile la care trebuie sa ajungi. Aici este o școală nu bordel.

                     — Aish...nu te-ai schimbat deloc. Sunt aici pentru fiul meu. Da tu ai copii?

                     — Da, am doi.

                     — Mda sigur. Ce mai face Jungkook? Nu am mai auzit nimic despre el. Am auzit că April a murit în timp ce năștea. Îmi pare atât de rău...

Putea să-i audă vocea cum urla parcă de bucurie când spuse ultima parte. Îi venea să o trimită și pe ea după April și Jungkook dar nu vroia să-și facă păcate cu femeia din fata sa.

                      — Jungkook s-a sinucis după 2 luni de la decesul lui April.

                       — Pff. Era de așteptat. Insa copii? Danbi și cel născut?

                        — Asta nu e treaba ta. Deja mi-am irosit timpul vorbind cu tine.

Yoongi trece fara sa mai zică ceva pe lângă fata lăsând o singură, ea începând să zâmbească.

                   — Acum simți ce simt și eu, nu? Durerea pierderi persoanei iubite, te face sa omori lumea întreagă, eh? Și eu am fost așa când tu și Jungkook l-ați omorât pe Kang! Ăla a scăpat, însă tu nu. Doare să o ști pe April moartă, nu ?