Mă Poți Iubi?[✔︎]

Capitolul 18

Autoarea

Era în pat alaturi de băiat privind spre el cum doarme fiind acoperiți doar de un cearceaf, corpurile lor fiind libere.

Se uita tristă către el, mângâind ușor fața sa adormită.

                 — Ai suferit atât de mult din cauza mea și cred că încă o vei face Yoongi. Îmi pare rău că nu te pot iubi cum o fac cu el...

Se sperie când își simți cum mâna băiatului după talia sa o trage mai aproape de el, bărbia lui fiind acum pe umărul său.

                     — Nu-ți cere scuze...
Nu e vina ta că îl iubești pe el, nu poți controla inima. Și ți-am mai spus, fi doar alături de mine, și voi fi cel mai fericit.

Luă fata mai mult în brațe, capul lui fiind acum pe sânul ei drept, o mana jucându se cu cel stâng, masând porțiuni sau făcând cerculețe imaginare.

                    — Yoongi...

                    — Hmm?

Spuse băiatul având ochii închiși, vârând să doarmă din nou.

Tonul vocii lui și fata sa adormită o făceau pe April să râdă dar se abținea cu greu să nu o facă.

                   — Trebuie sa mergem la Taehyung săi luam pe Danbi și Hyun. Vreau sa le spun că eu sunt mama lor.

                   — Facem cum vrei tu.
Haide sa ne îmbrăcăm atunci.

Yoongi sa sculă după fata, începând să se îmbrace. Își luă boxeri pe el, ducanduse spre dulap să își ia câteva haine.

Își aruncă privirea spre fata ce încă era în pătură acoperita.

                — April? Ce faci, de ce nu coborî de acolo?

                — Eu... Îmbrăcate tu mai întâi.

                 — Ya, tu. Îți este rușine de mine? April, Pabo nu e prima data când te văd fără haine. Când am făcut dragoste nu ți-a fost?

April începu să roșească mai tare când auzi spusele băiatului punând pătură în cap pentru a se ascunde.

Yoongi înainta spre pat, așezând u se lângă ea.

                  — Aish...ești așa de naivă. Tu mai văzut vreodată să mă feresc de tine?

                   — N-Nu.

Se auzi ceva mormăind de sub pătură neînțelegand ce a vrut să spună, așa că ia pătura de pe ea, lăsând o goală.

                    — Yoongi! Dă-mi înapoi pătura! Da, încă îmi este rușine de tine, deși nu ai mai avea ce sa vezi nou.

                     — Sa nu-ți mai fie. Ești a mea acum și eu al tău. Da?

★★★★

Intrară toți patru pe ușă, copii ducându se repede pe canapea. April vroia sa le spună că ea este mama lor adevărată însă nu știa cum...

               — Copii, ce reacție ați avea daca mama voastră ar trăi și ar veni la noi?

Întrebă Yoongi apropiindu se de cei doi. April fiind din ce in ce mai tensionată. Îi era frică, daca o vor respinge?

              — Nu! Eu vreau ca mami a mea sa fie Mina.

Strigă Hyun, April privind spre el șocată de răspunsul băiatului. Danbi se uita spre Mina zâmbind fericită și se întoarse după spre băiețelul ce era supărat.

                  — Hyun...mama noastă este Mina.

Cei doi rămaseră șocați când auziră spusele fetiței ce privea acum băiat mângâind ul pe spate.

                     — Cum-

                     — Am recunoscut o imediat pe mami. Niciodată nu i-aș uita vocea sau privirea appa. Crezi că aș fi acceptat altă femeie înafara de mama? De aceea ți-am spus atunci că vreau ca să sa stea mereu cu noi.

April începu să plângă când auzi micul discurs al fetei ducanduse spre ea și luând o in brațe plângând.

                  — F-Fetița mea, iartă-mă că nu am fost alaturi de tine și Hyun in acest timp... Mi-a fost atât de dor de voi, dragi mei!

Drăguți mei...cum sa nu va prețuiesc când tatăl vostru mi va dăruit? Sunteți cea mai mare comoara a mea, voi avea grijă de rodurile iubiri mele cu Jungkook. Până la ultima suflare.

★★★

              — Renunțați sa va răzbunați pe Yoongi?

Întrebă băiatul având privirea in jos. Femeia stând și uitându-se la o poză cu Kang.

              — Inima mea este plină de ură față de acel bărbat. Datorită lui și Jungkook bărbatul ce mi-a oferit un copil zace în pământ.

Se ridică de pe scaun și uitându-se pe geam gândindu se la o soluție.

              — Nu toți cei care se iubesc sunt împreună, nu? Chiar daca el nu mă iubea eu o făceam. Jungkook și April...

Spuse ea numele celor doi începând să zâmbească in scârbă

                — Uită-te la ei. Până și pe mine m-a uimit povestea lor. Dar la ce s-a ajuns? Într-un final tot s-au despărțit. April, niciodată nu-l va iubi pe Yoongi cum o face el cu ea.

                — C-Ce vreți să spuneți?

Întrebă ușor bărbatul bâlbâit. Femeia se întoarce spre el și zice:

                — Lăsai sa trăiască. Pe amândoi. Yoongi va suferi la fel ca mine când persoana ce o iubește, ține la altcineva. Va suferi exact cum am făcut o eu.

Dădu din cap și ieși din cameră lăsând femeia singură care privea din nou pe geam.

               — Cele mai mari povesti de dragoste au cele mai triste finaluri, nu? Dar cele adevărate, nu vor avea niciodată un final. Parcă și îl văd pe Jungkook așteptând o la poarta Raiului pe April.

Zice mai mult zâmbind.

Insa chiar așa și era. Jungkook, își așteapta stăpâna inimi zâmbind.

              — Iartă-mă April că sunt așa de egoist...dar vei veni mai repede la mine.