Mă Poți Iubi?[✔︎]

Capitolul 21

Yoongi

                   — April, lasă-mă să vin acolo cu tine. Ști ce s-a întâmplat data trecută.

Îi spun eu fetei ce era dusă pe targă de către asistente și câțiva doctori. Danbi și Hyun erau și ei în urma mea, încercând să țină pasul cu noi.

O țineam pe fata de mână în timp ce ea țipa din cauza durerilor, venindu mi și mie sa plâng când o veneam așa.

                    — N-Nu este nevoie. Stai cu copii nu-i lasa singuri. Daca vine cineva poți intra.

Imediat cum îi aud spusele scot rapid telefonul din buzunar, mâinile tremurând.

    ,, — Hoseok! Unde dracului ți nenorocitul ăla de telefon?

       — Yoongi ce-

        — Vino repede la spital, îi poți chema și pe ceilalți. April a intrat în travaliu.

         — Serios? Oh ce mă bucur pentru tine! Îi anunț imediat, în maxim 10 minute suntem la tine.'

Închid telefonul, zicând ui lui April că imediat voi veni lângă ea când va ajunge Hoseok și ceilalți, ea intrând în sala.

Mă agitam de colo colo zâmbind in același timp ca un nebun.
Nu credeam vreodată că va veni aceasta zi.

April... să-mi aducă copilul pe lume.

                   — Appa, Emmoa îl aduce pe bebe pe lume?

Îmi întorc privirea spre Danbi ce se uita spre mine, la fel și Hyun. Le zâmbesc ușor și mă aplec ușor spre ei doi.

Nu vreau sa creadă că acum cu nașterea Băiețelul meu, ei vor fi lăsați pe dinafară. Mai ales April, nu vreau sa creadă asta. Danbi și Hyun sunt copii mei, nu aș face vreodată diferențe între cei 3.

                     — Îhm. Va aduce frățiorul. Acum câteva zile chiar tu întrebai când va veni.

                     — Știu dar...o sa ne mai iubești? Noi nu suntem copii tăi, ci a lui tata Jungkook.

Mi se rupse inima când am auzit o spunând asta, văzând cum o lacrimă se scurge pe obrazul ei.

Imediat o iau în brațe, pe ea și pe Hyun.

                       — Danbi, sa nu crezi niciodată asta. Tu ești o Min indiferent. Nu trebuie sa fi sânge din sângele meu ca să fi fiica mea.

Simt cum își înfășoară micile și mânuțe după gâtul meu zicând printre micile suspine:

                     — Te iubesc tati. Tu mi-ai fost mereu alături încă de când m-am născut. Nu vreau sa te pierd.

Inima mea se înmuie când am auzit cuvintele fetiței din brațele mele. Lacrimând și eu la rândul meu. Nu prea o aud spunând asta către mine.

                     — Și eu te iubesc fetița mea. Pe tine, Hyun, bebe și mama voastră.

Mă strâng amândoi în brațe, eu sărutând ui pe creștetul capului pe rând.

Cum sa se gândească la așa ceva? Nu au voie, sunt copilași mei nu aș face asta niciodată.

După 1 an...

                  — Danbi, Hyun veniți să vedeți ce v-am adus!

Strig eu de jos la ei știind că se vor bucura. De o săptămână, cei doi dar mai ales Danbi mă bat la cap sa le iau o tableta.

Așa că neputând să-i refuz, le-am îndeplinit dorința.

Îi văd pe amândoi cum cobora scările venind spre mine rapid întrebând fericiți.

                 — Ce ne-ai luat tati?

Eu nu zic nimic ci scot din punga un pachet dăruind o lui Danbi, ea privind confuză către mica cutie.

                 — Deschide, și vei vedea.

Se așeză pe canapea cu Hyun, începând amândoi să desfacă repede ambalajul, în final cutia.

Danbi a început să tipe de bucurie când a văzut ce se afla înăuntru venind rapid după la mine fericită.

                     — Mulțumesc! mulțumesc! Ești cel mai tare tati. Credeam că nu vei lua.

                      — Cum sa va refuz eu pe voi? Sunteți cei mai importanți pentru mine, toți patru sunteți. Mami unde este?

                       — Este sus, îl adoarme pe Ju Hyung.

Dau din cap înțelegând, și mă ridic de lângă ei urcând sus in camera mea și a lui April unde o văd cu spatele in brațele ei fiind Ju Hyung.

Vroiam sa înaintez spre ea, dar începu să vorbească ușor cu băiețelul nostru

                  — Ști, tatăl tău este un om foarte bun, Hyung. Eu îl stric... Din vina mea el suferă fara sa aibă habar. Mi-aș dori să pot să-l iubesc măcar jumătate din cum face el. Insa începu să-l plac. E un început bun, nu? Am inceput sa accept că Jungkook nu mai este și că trebuie să-mi trăiesc viața în continuare. Vreau să-l fac fericit pe Yoongi.

Zâmbesc când îi aud spusele, apropiindu mă și luând o in brațe. Ea chiar vrea să mă iubească, o voi ajuta daca asta își dorește.

                 — Y-Yoongi! Ai-

                 — In acest moment sunt fericit, April. Faptul că ești lângă mine de îndeajuns. Însă ști..când am fost atunci în spital, l-am visat pe Jungkook mi-a spus ceva.

Din buzunar scot o mica cutiuța albastră, așezându mă ușor în genunchi, vaznad cum April începe să lacrimeze.

                     —Jungkook a zis că el nu a putut să te facă mireasa lui, așa că m-a lăsat să te fac eu mireasa mea. Vreau sa te fac fericita April...nu mai vreau sa te vad plângând ușor când te uiți la Hyun văzand cat de mult semama cu tatăl său. Începi să mă placi, e un început bun, nu?

Fac o pauza scurta deschizând mica cutiuța albastră, April și Ju Hyung privind amândoi spre mine.

                      — Dă mi voie sa te fac ce a vrut Jungkook. Ahn April...vrei sa te căsătorești cu mine? Să fi soția mea?

April izbucnește ușor în plâns dând de mai multe ori din cap spunând și cuvântul ce ne va schimba amândurora viața.

                   — D-Da. Deși credeam că ascest moment se va întâmpla cu el, soarta mi-a pregătit alt ceva. Poate că așa a fost destinat. Min Yoongi, accept sa devin soția ta, Min April.

Eu doar zâmbeam neîncetat, punând pe degetul sau inelar, inelul. O sărut ușor pe buze vrând să-i spun ,,te iubesc" dar Ju Hyung ne întrerupseră:

                  — A-appa!

Asta e cea mai frumoasă zi pentru mine... copilașul meu m-a numit pentru prima dată tată, iar femeia ce o iubesc a acceptat să se căsătorească cu mine.