Mă Poți Iubi?[✔︎]

Capitolul 15

Autoarea

Yoongi

Priveam spre fata din fața mea cum lacrimile i se scurgeau pe obraji ei. Am vrut să-i ating umărul dar da imediat se școală din pat, eu privind spre ea.

               — N-Nu se poate! Din cauza mea a murit un om? Cum e posibil asta? Plus l-am mai și înșelat când era în viață cu tine, cât de...de nenorocită pot fi?

               — A-April, nu spune asta. Jungkook te-a iertat oricum, plus a fost doar vina mea. Tu nu erai conștientă atunci. Eu, te-am drogat a doua oară ca să mi te dăruiești mie...

               — Ce mai drogat? Plus am făcut dragoste de 2 ori? Este și mai rău. Oh doamne...

M-am dat și eu jos din pat către ea, luând o in brațe sărutând fruntea sa și mângâind părul său cat ea plângea la pieptul meu.

                 — April...nu te învinovăți pentru asta. Poate că Jungkook nu mai e, dar sunt eu. Te rog, dă-mi o șansă la inima ta.

Spun eu, încă ținând o la pieptul meu. Simt cum da ușor negativ din cap ieșind din brațele mele, eu uitându-mă trist către ea.

                  — N-Nu pot... Eu-

                  — Știu, încă îl iubești pe el chiar daca nu mai e printre noi. Nu te oblig să mă iubești așa de mult cum o fac eu, dar măcar să știu că îmi iești alături. Copii îi putem crește împreună amândoi, sunt deja ai meu, nu contează că nu fac parte din mine.

Autoarea

Fata se înmuie când auzi vorbele băiatului ce practic cerșea după iubirea ei...

Se uita cu lacrimi in ochii către băiat ce o ținea de mână, dând ușor negativ din cap din nou.

                 — Y-Yoongi, mă faci să mă simt mai prost. Îți fur libertatea când poți întâlni pe cineva care te poate iubi cum o faci tu cu mine. Măcar, daca un copil era al tău. Eu, chiar daca mi-aș aduce aminte totul, tot nu te pot iubi cum o faci tu.

                   — Nu e nevoie sa o faci. Măcar să mă consideri un frate, eu mă mulțumesc și cu asta. Te voi face să-l uiți cu timpul pe Jungkook, crede-mă.

                  — Amintirile cu el, mă vor bântui toată viața. Mă poți accepta așa?

                  — Da. Sunt, lasă-mă să te fac a mea, și vei deveni cea mai fericită femeie, îți promit. Îți voi aduce la picioare și luna daca asta vrei. Am devenit dependent de tine. Ești cel mai dulce drog din lume...

Băiatul se apropie mai mult de fata, aplecându se spre scorbura gâtului ei, depunând sărutări umede pe pielea sa albă ca spuma laptelui. Îi inhală parfumul, ce l-a făcut pur și simplu nebun după ea.

Fata își închise ușor ochii, tresărind când simți cum băiatul îi săruta gâtul sugând chiar mici porțiuni. Își bagă mâinile în părul său moale, străgandu l mai aproape de ea, dar parcă ceva o reținea...

— Ești a mea, nimeni nu poate schimba asta, nici măcar Yoongi. Tu Ahn April, îi aparți lui Jeon Jungkook.

Sari ca arsa din brațele băiatului, inima ei bătând rapid. Parcă putu auzi cum cineva îi șoptea ceva la ureche, chiar daca era ea și Yoongi în camera.

Credea că a inebunit dar auzi din nou aceea voce șopotind către urechea sa.

— Te poți dărui lui, dar niciodată nu îți va oferi aceea plăcere cum ți-o oferam eu. Mă poți uita și să-l iubești pe el, dar niciodată nu îl vei iubi cum o faci sau ai făcut-o cu mine...