~Dazai & Chuuya~ (yaoi)

Capitolul 7

*Chuuya pov. *

La dracu'... Nu ma învăț niciodată minte. Sunt pe drum sa ma întâlnesc cu Dazai din nou. Dar a zis ca e important. Si nu, nu spun asta pentru a ma preface ca am o scuza. Nici nu vreau sa l vad serios.

Se pare ca ma vad cu el doar noaptea fiindca soarele deja coboară de pe cer in fata mea. Am oftat. Ma simteam trist dar nu stiam motivul. Nu m am enervat nici niste copii care jucau fotbal m au lovit cu mingea.

Am trecut mai departe năuc prea plictisit sa i pun la respect pe diabolii aceea mici. Dazai nu mi a zis unde sa ne vedem a zis sa merg sa imi va da mesaj cand sa ma opresc. Telefonul bazaie si ma opresc brusc.

Nu apuc sa vad ce mi a scris ca sunt tras după o clădire de încheietura si pus sa alerg. Nu apuc nici sa vad daca e el pentru ca alergam si e întuneric. Nu spun nimic. Lucru ce ma surprinde pana si pe mine. Il urmez cand deodată sare intr o groapa de canal.

Imi tin respirația dar se pare ca nu miroase mai deloc aici. O rază de lumină intra si pot vedea chipul lui Dazai mai serios ca niciodată un lumina apusului. Ma încrunt. Se pare ca nu e nici ziua lui bună.

-In regula...Ce s a întîmplat? Întreba șoptit nescapandu-l din ochi iar el zâmbi lipindu-se de zid.

-Agentia vrea sa atace Mafia Portului. Zice simplu si repede încât abia procesez așadar tac câteva secunde.

-Oh...

E tot ce spun. Sunt sigur ca nu e reacția la care se aștepta pentru ca ma priveste surprins. Sigur se aștepta să fac o criză dar ceva ma opreste. Imi dau seama de gravitatea situației dar in acelasi timp nu imi prea pasa. Sunt prea euforic la dracu'! Ma cert singur si ma încrunt privind in alta parte nervos pe mine.

-Clar nu ma asteptam la asta. Ma asteptam sa faci ca toate alea. Zise el amuzat dar zâmbetul ii pierii încet. Nu esti in apele tale Chuuya ce s a intamplat? Intreaba iar eu ma uit in ochii lui sa vad daca vrea sa ma ia la mișto dar pare cat se poate de îngrijorat sau cel putin curios.

Asta ma face sa ma simt mai bine. Nu stiu de ce. Dar o face. Faptul că i pasa cuiva cat de putin.

- Nu stiu. Murmur si asta e adevarul chiar nu stiu. Ma simt...

Am vrut sa spun trist. Poate chiar trebuia sa o fac dar nu e cazul. Dintr-odata am redevenit conștient. Nu ma aflu aici pentru a ma descarcă. Nu se află aici pentru a ma consola. Trebuie să fac ceva pentru ca Agentia vrea sa imi atace căminul. Căminul o data al meu si al lui Dazai.

Scutur din cap si ma uit la el încruntat

-De ce sa ne atace? Întreb nervos putin din vechea mea fire revenind. Ce am mai facut de data asta?! Bomban ridicând tonul iar satenul imi face semn să l cobor.

-Crede ca ati atacat dintre oamenii noștri.

-Oamenii noștri. Il imit si simt cum furia imi creste.

Tace pentru o secunda după care oftează. Pare sa regrete ca a zis acele cuvinte. Cel puțin eu sper sa regrete.

- Nu exista dovezi iar dupa mine cred ca cineva va insceneaza asta. Trebuie să aflam cine.

-Noi doi? Întreb sceptic.

-Noi doi. Eu am incredere in tine tu ai incredere in mine. Doar noi putem sa o facem.

M am uitat urat la el. Ceva nu se lega.

-De ce mi ai spus asta? Zic dand in pas in spate privindu-l agitat. Nu ai niciun motiv sa ajuți Mafia. E o capcană... Murmur pentru mine stiind undeva in capul meu ca sunt paranoic.

-Nu nu nu... Încerca să se apere Dazai dar deodată un foc de arma se auzii putin mai departe in canal.

- Nu trebuia sa vad aici... Bomban pentru mine nervos si vreau sa fug dar Dazai nu ma lasa.

Încep să ma zbat si sa înjur in șoaptă dar ma tine strâns lipit de el si nu mi da drumu. Am reusit sa scap dar ma prins de mâini si ma lipit de perete. Am respirat greu obosit după atâta efort si simteam cum a transpirat.

Respiram pe gura cu părul răvășit si privindu l urat. El nu obosise. Era doar îngîndurat si stiam ca nu va urma o gluma. Ma trase spre el mizând mult pe faptul ca nu voi fugii din nou. Dar eram prea obosit.

-Shhh! De aia te am adus aici. Cred ca cei care au tras cu arma ne ar putea spune cine va insceneaza. Haide!

Va urma...