A rockăi sau a nu rockăi

# 6 - Momente notabile - VR - + Despre viitorul rock-ului în Romania

Așa cum am spus, o să punctez doar câteva momente notabile de la VR, cu câteva comentarii. Menționez că nu m-a interesat emisiunea decât după ce s-a terminat așa că nu am decât câteva comentarii și videoclipuri de pe YouTube drept sursă se inspirație(și cum nu suport fețele lui Moga sau Smiley nici nu aș fi rezistat eu trei ore).

Momentele ar fi(nu în această ordine):

Ligia, Tiberiu, Tudor - Cântec prost (cover Vama Veche). Zău că e mai bun decât originalul, cu toate că Ligia aia nu e cine știe ce. Vocile nu au avut nimic în comun, așa că a sunat ca o dezordine armonioasă. Oricum, e un moment frumos per ansamblu și îmi plac versurile(„Aveai tu o scenă în care mă-njurai și eu râdeam”).

Ilinca, Maria, Loredana - Mi-am pus busuioc în păr (cover Maria Tănase). Eu mă declar în rândul iubitorilor de folclor, așa că mi-a plăcut interpretarea per ansamblu, dar mai mult prima parte. A fost o performanță echilibrată, n-am ce spune. A, și bărbați în colanți. Prea penal.

Florentina & Maria - Man Down (Taraf version, Rihanna cover). Moga ăsta nu suferă de lipsă de idei, dar zău că nu e ceva nemaipomenit. Până nu văd corcitura rock & manele nimic nu e mișto. Credeați că primește Moga vreo laudă? Nu în viața asta. Da a fost un moment bun pentru cei cărora le place să se distreze pe muzică, nu să plângă după „Seeey somting I'm giving ap on yooou”. Nu că aș avea ceva cu melodia, dar începe să mă irite.

Și tot ce a cântat Tiberiu „Tibi” Albu a fost al naibii de bun. Nu o să-l compar cu originalul fiindcă tind să fiu subiectiv și nu știu unde am ajunge.

Acum că am terminat cu aceste câteva momente trec la partea a doua a chestiei ăsteia. Viitorul rockului în Romania îmi era destul de sumbru până la victoria frumușică de la VR. Sunt puțin obsedant pe ideea asta, dar să-i dăm Caesarului ce e al Caesarului: i-am bătut pe popării și pe lălăiți pe terenul lor! Totuși, rockul românesc scârțâie groaznic. Problema este că la noi se țipă mult. Nu am nimic cu țipetele din muzica rock, dimpotrivă, le consider o manifestare a sentimentelor. Totuși, nu toți sunt așa de deschiși pentru acest gen de manifestare a emoțiilor. La unii mai norocoși, rock-ul e trăsătură de familie. Bunicii au stat „în umbra marelui URSS” și și-au învățat copii să aștepte „ploaia care va veni”. Părinții au fost fie punkării, fie filozofi care se întreabă „cine mă strigă în noapte?”, sau pur și simplu se aflau cu „doi pași în urma” celor care i-au crescut. E normal ca odrastele să moștenească genul muzical, iar dacă aveți părinți mișto ajungeți să vă alegeți sub-cultura la care aderați. Nebunia cea mai mare e că nu contează cât de mare e diferența între generații, toți sunt uniți când vine vorba de genuri în muzică.

Problemele sunt că aceste familii ideale sunt destul de rare. Mai sunt unii oameni care pur și simplu nu se interesează de ce lălăială ascultă pe ProFm sau alte posturi de radio. Pur și simplu schimbă canalele până găsesc muzică ușoară. Copii rockări care provin din familiile astea fie sunt răniți de atitudinea nepăsătoare/dezaprobatoare față de muzica lor, fie o duc bine.

Destul cu studiile sociale. Să revenim în miezul problemei: se mai ascultă rock în România sau nu? Da. În țara noastră, supranumită „Țara manelelor” se ascultă rock! Dovezi sunt destule. Din păcate, internetul este și o binecuvântare și o altă pată neagră în industria rock. De ce? Pentru că primim totul pe tavă. A dat Cargo un concert? De ce să mergem când putem să vedem totul pe YouTube? Desigur, la trupe consacrate e destul de greu să găsim albume sau să asistăm la concerte live. De exemplu, luăm Nirvana. Trupa a murit. Live nu prea îi mai vedem. Albumele nu și le poate permite toată lumea și e mult mai comod să dăm un search pe YT, nu?

Cu toate că e mișto să vezi concerte pe YT moca, nimic nu se compară cu senzația live. Nu contează că nu ai auzit de trupă, de cântecul pe care îl interpretează, simți totul mai amplificat decât dacă stai în fața calculatorului.

Cultura rock în România are trei ramuri. Prima este cea mai curată: oameni care dacă ai un tricou cu Metallica te iau la vorbă chiar dacă te-au văzut pe stradă acum două minute. Oamenii ăștia te iubesc pentru fapul că ești ca ei. La concerte te iubesc doar pentru că ești acolo și contribui la atmosferă, pentru că ești suficient de cult ca să alegi între ce e cu adevărat muzică pentru oameni deștepți și ce e doar un ritm făcut, desfăcut și refăcut pentru radio. A doua ramură e cea mai tâmpită. Da, mă refer la hipsteri. Adică rapperi, în general, care se vor mari rockeri. Care te înjură pentru că i-ai călcat pe picior și cred că rockul e doar un țipăt, dar e mișto să-ți dai aer de „periculos”. Nu am avut contacte cu ei și nici nu vreau să am. Din fericire, sunt pe cale de dispariție. A treia ramură este cea a motocicliștilor. Ei sunt mai autentici decât hipsterii, cu toate că au aspectul care emană pericol(aspect pe care îl imită hipsterii). Din ce am cunoscut eu, această „ramură” a subculturii rockului din România e mai mult o subramură a primului gen. Rar vezi motocicliști rău educați, de cele mai multe ori sunt oameni foarte primitori.

Nu cred că am atins toate aspectele, sunt prea multe și nu am loc să expun aici diversele opinii. Oricum, există secțiunea comentarii pentru eventuale dezbateri.

Concluzia mea este că viitorul muzicii rock se luminează. Lipsește un factor important: mediatizarea. Însă,  ca o paranteză la mediatizare ar fi faptul că am observat două reclame cu piese rock pe fundal. Am uitat la ce erau, dar una parcă era la scutece de bebeluși și avea pe fundal "Tunderstruck" de la AC/DC, iar cealaltă avea pe fundal "Zori de zi" de Phoenix.
Mai avem și oile negre care se ceartă între ei în privința sub-genurilor pe care le ascultă alți rockeri. Desigur, nu comparăm Muse cu Nirvana sau AC/DC așa cum nu comparăm Pasărea Colibri cu Alternosfera. Sunt sub-genuri diferite din epoci ale rockului diferite, iar, fie că vă place sau nu, muzica evoluează. Ieri rock-ul clasic spărgea toate tiparele, acum muzica electronică e din ce în ce mai apreciată. În loc să stăm uniți în fața unor porcării care pătrund masiv pe piață, noi stăm să ne certăm în privința unui cover.

No, cât despre media, profit de iarnă cât mai pot și adaug o notă de nostalgie cu Minc(i)ulescu. A, că tot îmi aminti, vreți să vă recomand ceva trupe? Nu că aș fii vreun rocker/metalist enciclopedie, dar am trecut prin mare parte de subgenuri rock și metal(mai ales metal).