A rockăi sau a nu rockăi

#1 - Joey Ramone vs Louis Armstrong + Nancy Sinatra

Prima postare în cadrul acestei chestii e dedicată lui Joey Ramone(solistul trupei „The Ramones”, pentru pasionații de rock și punk-eri, asta dacă nu ați auzit deja de legendarii ăștia). Cine s-ar aștepta să se găsească cineva care să ia melodia duioasă și adâncă, plină de sentiment și iubire pură la adresa lumii, și să o transforme într-o formă de manifestare a muzicii nu foarte adorată de autorități? Mai ales că vorbim de o formație punk, genul de rockări considerați rebeli și violenți. Nu pot spune că nu am fost încântat să descopăr acest cover. Am un respect uimitor pentru jazz, blues și aproape orice gen de muzică, fiindcă găsesc mereu ceva nou, pe care precedentele nu le au. Louis Armstrong este o legendă umblătoare pentru timbrul lui vocal. Spre deosebita mea mirare am observat o nuanță de asemănare între tonul oarecum răstit al lui Ramone și tonul duios, puțin cam din topor, al lui Armstrong.

Diferența majoră nu e doar genul muzical, ci ritmul accelerat al cover-ului, care îi oferă un plus, dacă ne luăm după rockeri, desigur. Nu cred că pot alege care piesă este mai bună, vă las pe voi să decideți. Ambele exprimă sentimente puternice, dar în moduri cât se poate de diferite.

Am zis ceva de Nancy Sinatra, nu? Dacă ați recunoscut numele răsunător al familiei cântăreței, va-ți dat deja seama că vorbim de fiica lui Frank Sinatra, cunoscut cântăreț de jazz/blues iubit și de populația rock, mai ales de ăia oțâră mai trecuți prin viață. Nu a fost la fel de norocoasă ca tatăl ei în privința popularității, dar a scos un hit frumușel: „These boots are made for walkin”. Aveți videolipul la media. Versurile sunt drăguțe, îmi plac, dar mișcările ei mi-se par foarte forțate, nenaturale. Impresia îmi este întărită de faptul că păstrează un eye-contact cu privitorul, făcând momentul să arate ca o coregrafie învățată pe de rost și reprodusă corect, dar fără acea sclipire de încredere și nonșalanță care nu lipsesc unei animatoare provocatoare care își știe treaba. Mie îmi dă impresia unei fete de 16 ani care încearcă să fie o femeie fatală, fără succes.

Anunț micuț: De acum postez și miercurea, deci zilele de postare vor fi duminică și miercuri. Și de miercurea viitoare aș vrea să intru în subiecte mai serioase, am pregătit deja câteva, tot în legătură cu muzica/rock-ul. Sunteți liberi să lăsați propuneri.