A rockăi sau a nu rockăi

# 7 - WT Q-Music Sessions + Este rock-ul bun pentru generația asta?

WT = Within Temptation, trebuia să-l prescurtez în titlu, era prea lung.

Nu știu dacă știți, dar Within Temptation a creat un trend acum ceva timp. Timp de 15 săptămâni făceau un cover metal la cântece cunoscute. Există și un album, îl aveți moca la media. Cu plăcere. Sfat: ca să aveți și track-list-ul, urmăriți ș voi pe YouTube.

Pentru un fan al metalului simfonic, al lui Sharon den Adel și al muzicii pop(în secret), e cu singuranță un masterpiece. Și mie îmi place foarte mult, mai ales că mereu mi-au plăcut unele piese, dar parcă nu mă atrăgea forma aia blândă de radio. Mai ales Grenade. Era o piesă bunicică. Sau Skyfall, Somebody I used to know, Let her go... Multe alte piese pop interpretate de frumușica asta.

Dar astăzi vorbim doar despre unul: Smells like teen spirit. Subiect foarte sensibil, dar fiți și voi atenți cu cât spirit interpretează Sharon... Câtă forță curată și pură... Nu am cuvinte pentru cover-ul ăsta, e pur și simplu pur, a luat versurile lui Kurt și le-a dus pe note atât de înalte încât parcă sunt cântate de un înger. E pur și simplu curat și frumos, plin de puritate sufletească și e exact opusul lui Kurt.

Kurt a urât piesa asta, iar versurile se vede că nu l-au interesat prea mult. Dar interpretarea lui e plină de ură, strigă tot ceea ce are pe suflet și îi oferă piesei o valoare sentimentală, dar... Cam atât. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place Nirvana, dar nu puteți nega că e o trupă mult prea supra-evaluată. Kurt e o personalitate și e și frumușel, așa că toate fetele se dau mari rockerițe depresate.

Nu pot spune care variantă e mai bună, nu poți compara două voci total opuse, dar Sharon m-a cucerit de la prima notă, iar spectacolul i-a fost dedicat lui Kurt, așa că... Decideți voi.

A doua parte a postării se concentrează pe generația nouă. Nu e vina lor că sunt expuși doar la Connect-R, Alex Velea și alte de-astea. Nu e vina cântăreților că vor și ei să intre pe o piață „sigură", să câștige bani ușor. Nimeni nu e vinovat(Alternosfera). Versurile sunt simple și au un mesaj simplu și ușor de înțeles. Vorbim de generația 10-13 ani, una care crede că viața se rezumă la ce aud pe la televizor. E bună pentru ei muzica rock? Nu, în onesta mea opinie, nu. Copii ăștia s-au născut cu tablete și cu desene violente pline de porcoșenii și nu vor înțelege rock-ul. Le poți explica, dar ei e duc direct pe sub-genuri agresive. Și crede-mă că pentru Cannibal Corpse ai nevoie de mai mult decât ceierul unui puștan de 10 ani. Versurile și tonul sunt mult prea agresive, iar temele abordate sunt prea întunecate pentru ei, la fel ca și metaforele folosite de formație. Muzica Metallica, Led Zeppelin, Pink Floyd, e cam greu de înțeles fiindcă abordează teme sociale. De exemplu luăm „Another brick in the wall", de Pink Floyd. Hai să luăm niște versuri: „We don't need no education/[...] Teacher, let the kids alone!", o să înțeleagă că școala nu e bună pentru ei și că nu au nevoie de ea, dar asta e mult prea departe de mesajul real al piesei care condamnă învățământul „comunist", care nu lasă elevii să se evidențieze(„You are just another brick in the wall").

Sau Nirvana, veșnica trupă care se bucură de cei mai mulți poseri. Hai să luăm o piesă mai scandaloasă: „Rape me". Kurt a specificat că e o piesă anti-viol, ok? Dar contează? După piese în care totul e dat mură în gură, de ce să nu iei de bun ce zice Kurt? Doar toți zic că e mișto...

Sau ce facem când găsim o piesă de distracție, gen Vodka lui Korpiklaani, care spune clar:„Drinkin is good for you", „Vodka, wipes away your tears/ Vodka, removes your fears/ Vodka, everyone is gorgeous", e clar că piesa e făcută pentru comercialitate, de distracție și pentru un public care gândește.

Sigur, dacă sunt suficienți de inteligenți încât să înțeleagă mesajul piesei, nu am nimic împortiva lor, dar rock-ul a fost făcut pentru descărcare, așa că trebuie și să înțelegem ce transmite cântărețul acolo. Și să nu uităm că este un gen creat de oameni inteligenți pentru oameni inteligenți, e normal să întâlnim sarcasm sau anumite situații prezentate ca fiind normale, când în realitate artistul le critică, toate făcute cu scopul de-a fi mai aproape de mesajul piesei.