A rockăi sau a nu rockăi

ALTAR + Sex Pistols și Cum antrenezi un pokemon

Bun, navigam ieri pe YouTube și am mai ascultat niște Sex Pistols cu babacu, așa de dragul zilelor mele de punk. „Anarchy in UK”, mai exact. Și brusc, m-a fulgerat o scânteie: Prea semăna cu ceva cunoscut. Mi-am frământat creierii și am descoperit: taman „Vreau să fiu președinte” de la băieții ALTARoși. Am dat repede la melodie și am citit descrierea: „Reinterpretare a cântecului celor de la Sex Pistols”. M-a liniștit să aflu că nu au furat așa, pe față, și am pus cântecele în paralel doar ca să îmi întăresc ideea: mereu când rockerii români reinterpretează o melodie tre să iasă ceva bun. Și a ieșit, zău.

No, acum, cred că toți ați avut un moment când delirați despre cât de bună e o trupă sau despre cât de bine arată Slash, Kurt Cobain, Dave Mustaine, Alice Cooper, Steven Tyler, Ozzy Osbourne, Tuomas Holopainen, Axl Rose sau în cazul rockerilor, Taylor Momsen, Joan Jett, Debbie Harry, Simone Simons, Anette Olzon sau Sharon Den Adel, Tarja, Floor Jansen, iar prietenii voștri erau ceva de genu: „Pff, lasă-mă dracu să ascult Antonia” sau „My anaconda don't” și cea mai întâlnită „Eu nu-l cunosc pă drogatu ăsta, Guță 4ever”. Și voi vă simțeați singuri, triști, neînțeleși, ca Drăgușeanca fără plastic. Dar nu fiți triști! Vine popa Israel cu sfaturi și etape despre cum să antrenezi un pokemon.

Pasul 1) Fă-ți prietenul pokemon întâi. Adică dă-i niște Pink Floyd, The Pretty Reckless, Ăia, Phoenix, Cargo. Învață-l ușor ușor să aprecieze muzica de genul ăsta.

Pasul 2) Rupe-l de orice fel de altă lălăială. Scuzați generalizarea, dar nu cred că te poți numi rocker dacă încă consideri Anda Adam muzică. Sau dacă asculți Niki Minaj și One Direction. Nu, cel puțin în școala mea de pokemoni nu se acceptă asta.

Pasul 3) Experimentează! Dacă ai ceva cunuoștințe arată-le mai multe genuri. Și eu eram puțin sceptic în privința metalului extrem, dar a ajuns să-mi placă. Dar luați-o treptat. Nu începem cu metal extrem și terminăm cu soul. Deci, începeți exact invers. Uitați o strategie: rock românesc -- soul--rock clasic -- heavy metal clasic -- punk -- thrash -- folk -- simfonic -- extrem(black/death) metal. Strict strategia mea, o puteți adapta cum vreți.

Sfaturi:

1) Nu-l influența! Adică ție îți place metalul și lui punkul, dar se va simți prost dacă aveți gusturi diferite. Nu uitați că frumusețea rockului stă tocmai în numeroasele forme sub care a fost prezentat de-a lungul timpului.

2) Nu-l stresați prea rău, că o să ajungă să se simtă iritat de rock, și așa mai rău înrăutățiți situația!

3) Nu încerca să-i bagi prea mult timp un gen pe gât. Sfătuiește-l să încerce, dar nu-l obliga să învețe discografia AC/DC pe de rost, dacă lui îi plac cei de la Sex Pistols.

Nu uitați să fiți deschiși la noi sugestii din partea pokemonilor proaspăt evoluați. Nu aveți de unde ști, pot ajunge fani ai rockului mai îndrăzneți decât voi :)

A, și mesaj pentru pokemonii care citesc cartea, și nu numai: „For those about to rock, we salute you!”

No și acum am o întrebare, mai ales pentru cei mai spre partea de pop: cum naiba e considerată trupa aia 5 Seconds To Summer rock? Credeți-mă că am încercat o melodie, dar mi-am pierdut interesul după vreo 5 secunde (See what I did here? Cineva? Nimeni? Bine.). Era doar o altă trupă de băieți care se vrea interesantă, nicidecum rock sau, Ozzy ferește, punk! Adică punk, pă dacă și ăsta e punk, atunci Fall Out Boy e deja heavy metal, iar de Sex Pistols și Ramones ce să mai vorbim? Death Metal, infarct direct. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar după două ore de Arch Enemy, Cannibal Corpse și Children of Bodom, asta a fost puțin cam prea „moale” pentru urechile mele.