//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sentimentul de confuzie care începu să o macine aproape instantaneu o forța să dea buzna la masa lor și să întrebe ce se întâmpla, însă conștiința îi spunea că tabloul pe care îl privea din umbră nu dezvăluia nimic greșit. O adolescentă nu avea de-a face cu un caz la care se lucra de atâta vreme, pe care, date fiind circumstanțele, pare că îl manevra Fausto după bunul plac.
Lina a ales să își asculte conștiința, să nu intervină, dar tot trebuia să probeze o ipoteză. Apelă numărul lui Harry de la contacte rapide și așteptă într-un țârâit robotic.
— Da? se auzi vocea lui Harry pe care o drese pe parcurs.
— Bună ziua! Voiam să întreb cine mă poate ajuta să găsesc un număr de telefon, cât mai rapid dacă se poate, găsi un pretext rapid, din care putea ieși la fel de câștigată.
— Nu știu, Lina, eu nu sunt la secție, așa cum nici tu nu ești judecând după vântul și frunzele care foșnesc pe lângă tine. Întreabă pe oricare dintre IT-iști, sau așteaptă până vin eu, spuse învârtind cu un deget farfurioara din fața lui.
— Așa fac. Și totuși... pe unde ești? Dacă nu-s prea indiscretă.
— Vorbesc cu un martor, aruncă vorbele privind-o pe Annemarie. Te-aș întreba și eu pe unde umbli când ar trebui să fii la secție, dar ceva îmi spune că tocmai ai terminat întâlnirea despre care vorbeai și nu ești prea mulțumită. Vrei numărul altui bărbat care să cadă în mrejele tale, dragă Lina? râse în timp ce își dusese la bun sfârșit ideea doar pe jumătate adevărată.
— O să caut până găsesc pe cineva care să mă merite, minți femeia în încercarea de a-i observa fiecare reacție. Mă descurc cu numărul, sper ca martorul să te ajute să rezolvi cazul, spuse pe un ton repezit, ușor nervos.
— Am cheia spre piesele lipsă din puzzle. La revedere, Lina!
Își prinse părul la spate și îl băgă în puloverul roșu pe care îl purta. Inspirată a fost să nu îmbrace uniforma azi! Își încrucișă mâinile și continuă drumul cu capul în pământ, făcând tot posibilul ca Harry să nu o observe. A trebuit el să aleagă o cafenea în plină stradă! se gândi. Ce mai camuflaj... Bărbații și lipsa lor de atenție la detalii. Annemarie Carter e martor? La ce? Dacă Michael nu își dă seama de cine e, atunci cum de știe asta mică? Ai noroc că nu am timp acum să-mi bat capul cu planurile tale, Harry Mikan. Mare noroc!
Ajunsă la secție, toate privirile s-au năpustit asupra frunții sale încrețite și a puloverului roșu care nu aducea cu nimic din uniforma polițienească. Măsură camera cu privirea din colț în colț, până dădu cu ochii de Roger, un băiat adus de Harry în secție pentru a pune la punct registrele haotic ordonate.
La vederea buzelor acelea roșii pe care se instalase un zâmbet mai fals decât cafeaua "proaspată" de la automat, Roger își aruncă ochelarii pe tastatură și smuci scaunul pentru a se ridica.
