//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Noaptea în Detroit nu era deosebită în comparație cu noaptea în celelalte orașe ale lumii. Privind pe fereastră, vedeai străzi animate doar de vreo pisică dornică să țină un concert târziu, mașini parcate aiurea de șoferii prea proști să se gândească la faptul că două locuri de parcare ocupate înseamnă plată dublă și case mari care adăposteau oameni gălăgioși, mereu preocupați de știrile plictisitoare ce se învârt în jurul unor subiecte prea des folosite: accidente rutiere, dispariții ciudate ale lucrurilor personale, zise, mai nou, furturi, sau bătăi în stradă dintre grupuri activiste și polițiști.
Laura pregătea cina în bucătăria ei micuță decorată în stil marinăresc. În seara aceea se anunțase servirea unei porții delicioase de pui cu legume. Se uită la ceasul primit cadou de la soțul ei. Se potrivea perfect cu tapetul dungat și ancorele false, aurii și ușor prăfuite agățate pe perete.
Era ora 21:00 și Fausto încă nu se întoarse de la biserică, unde rămânea uneori să-i spovedească pe localnicii care nu au putut veni în timpul zilei. Liniștea locuinței fu înlocuită de un lătrat scurt și gros al câinelui, Froyo, care zgâria ușa cu ghearele pentru a atrage atenția Laurei. Dădu perdeaua la o parte pentru a descoperi cauza gălăgiei și își văzu soțul în curte închinându-se solemn cu ochii îndreptați spre cer.
Întinse o față de masă dungată pe care așeză farfuriile încărcate cu pui, coșul cu pâine proaspătă și două rânduri de tacâmuri. Auzi ușa de la intrare. Aruncă o ultimă privire mesei perfect organizate, apoi surâse în drum spre hol pentru a-și întâmpina soțul.
— Bine ai venit, dragule! Dă-mi haina să o agăț în cuier, spuse luând jacheta plină de ceară pe care încerca să o curețe.
— Ce bine miroase. Ai gătit pui? întrebă Fausto deja ajuns în bucătărie, uitându-se la masă.
— M-am gândit să nu mâncăm în oraș în seara asta. Toată gălăgia și agitația te-ar obosi mai mult. Haide, spală-te pe mâini și să mâncăm că se răcește, spuse așezându-și palma dreaptă deasupra farfuriei din dreptul său pentru a verifica dacă mai iese abur.
— Sau nu vrei să mâncăm în oraș pentru a nu afla despre Maurice? spuse fixând-o pe Laura cu privirea.
— Fausto, așază-te pe scaun...O să vorbim despre asta, cu calm. Un oftat ușor se auzi după aceste ultime cuvinte.
— Știi, oamenii se spovedesc pentru a se elibera de greutatea sufletească ocupată de păcatele pe care le-au făcut. Suport toate aceste povești, care mai de care mai odioase. Dar astăzi am auzit-o pe cea mai rea dintre toate. Săracul Maurice Ross s-a așezat în genunchi și a început să mărturisească suspinând că a avut o aventură cu o femeie măritată.
— Fausto, regret ce am făcut. Vreau doar să mă asculți, îți voi povesti totul. Te rog...
— Nu mică mi-a fost mirarea când a spus că femeia aceea...păcătoasa cu care și-a consumat poftele carnale era Laura Sartori, frumoasa și inocenta mea soție.
