Profeția

Capitolul I

          Hotelul Baymont găzduia zilnic oameni de toate felurile - de la săraci la înstăriți, de la gălăgioși la dubios de liniștiți, cupluri tinere care aveau nevoie de un locșor departe de privirile părinților, familii ai căror copii răsfățați nu se sfiau să testeze ecoul holurilor și al băilor. Dar care erau șansele să fi găzduit vreun preot criminal?

          Fausto se afla în fața camerei de hotel cu numărul cinci. Coincidență sau nu, își dădu seama că peste o zi se împlineau cinci ani de la nunta lui și a Laurei. Potrivi cheia care avea un breloc vechi în formă de craniu. Se gândi că vreun fost client cu gusturi macabre l-a atașat inelului pentru a nu pierde cheia și nu a mai considerat necesar să îl dea jos.

          Camera era exagerat de mare pentru o singură persoană. Avea nevoie de un pat și de o baie pentru a se spăla de sângele lui Maurice. Poate că ar fi fost o idee bună să se schimbe înainte de a pleca, dar judecata la care trebuia supusă soția sa a fost, în mod evident, primordială. Căută cu privirea telefonul fix prin toată camera. Se afla pe masuța de toaletă, lângă cele doua pahare goale așezate pe o tăviță ruginită ce-și pierduse demult luciul. 

     — Fausto Sartori, de la camera cinci. Aș vrea să transmiteți un mesaj la numărul de telefon 555-681. Va răspunde un anume Michael Carter. Trebuie doar să îi spuneți care e adresa hotelului. Mulțumesc!

          Își scoase hainele și le aruncă în chiuvetă, nu înainte de a scoate din buzunare cărțile mici de rugăciuni și resturile de lumânări rămase. Porni jetul de apă caldă care se coloră instantaneu în roșu. Se privea în oglinda pătată de soluția prost folosită la curățarea ei. Chipul blând, accesorizat cu o barba grizonată, trăda frică și oboseală. Era oare bine ce făcuse? Era iertat de Dumnezeu pe motivul că ăsta îi era destinul groaznic?

          Frământă hainele în chiuveta cu apă caldă. Constată că sângele avea nevoie de mai mult timp pentru a se spăla. Se strâmbă la gândul că trebuia să aștepte și se așeză în pat. Așternuturile albe miroseau a proaspăt, aproape la fel de bine ca cele spălate de Laura. Pe pat stătea cartea de rugăciuni pentru purificare sufletească. O carte cu copertă simplă, argintie, cu o cruce în mijlocul căreia se afla o miniatură a unei icoane. O ridică și își trecu ochii peste câteva rânduri subliniate cu creionul: Întru slava Domnului, Atotputernicul născut pentru a distruge întinăciunea sufletelor robilor săi... 

          Adormi.