//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În timp ce Michael se îndrepta către secția de poliție, Annemarie stătea gânditoare pe canapea și analiza ce tocmai se întâmplase. Fausto își dăduse dat arama pe față. A recunoscut că el a fost în spatele crimelor. Aceste informații pe care le câștigase ar fi putut însemna scăparea, eliberarea de intrusul ce i-a dat peste cap întreaga viață în doar câteva zile.
El credea că ea e la fel, că ar fi fost în stare de aceleași fapte oribile. Cu siguranță te înșeli, Fausto, se gândea. Dar cum mintea lui zdruncinată nu putea renunța la ideea ce tocmai prinsese rădăcini, nu avea decât să îl lase să creadă că avea dreptate. De fapt, chiar asta voi face, își spuse. Îl voi lăsa să mă controleze. Îi voi satisface așteptările. Vom lucra cot la cot, dragă Fausto. O să fii doborât încet, fără ca măcar să-ți dai seama!
Urcă repede în camera ei și căută telefonul printre foile împrăștiate prin pat și pe birou. În acel moment își dădu seama că sfaturile cu privire la organizarea lucrurilor nu erau deloc rele și că ar fi trebuit să țină cont de ele. Îl găsi, dar nu unde se aștepta. Blestematul de telefon și-a găsit locul sub pat. Apăsă mecanic pe niște taste în timp ce verifică ora. Era 13:45. Michael trebuia să fi ajuns demult la Harry, iar Fausto ar fi trebuit să fie aproape acolo. Desigur că s-a dus după el. Desigur că s-a dus să îl îmbârlige și pe Harry ca mai apoi să-l omoare.
— Phili! spuse cu o voce plină, extaziată.
— Draga mea, nu pot vorbi chiar acum, răspunse Philona în șoaptă. E urgent?
— O chestiune de viață și de moarte! Au venit ai tăi? Știu că azi era cina în familie, dar nu cred că pot veni.
— Au venit. Vorbim despre cină mai târziu. Anne, suntem la poliție și tocmai ce unul dintre agenți mi-a făcut semn să tac din gură.
— Se organizează vreo tombolă la secție? Și tata s-a dus acolo. Acum tu. Și cred că și preotul nostru dubios e pe drum.
— Cineva a furat colecția de coliere din aur a părinților mei. S-a întâmplat azi-noapte. Nici eu, nici bunica nu am auzit pe nimeni, dar mama a găsit ușa descuiată când a ajuns. Trei coliere pline ochi de pietre prețioase s-au dus...
— Cred că particip și eu la petrecere. Vin acolo!
— Ia uite cine e pe cale să dea buzna la petrecere... Ar trebui să vii. Fausto intră în 3,2,1...Ne vedem aici!
Philona se infiltră printre mulțimea de oameni care discutau de zor în jurul a două subiecte: Dispariția lui Jake Gedeon și a colierelor familiei Anderson.
Când pătrunse în încăpere, Fausto cu siguranță nu se aștepta să-i găsească pe toți cei cu care interacționase în ultimele patruzeci și opt de ore, fie voit, fie obligat de circumstanțe.
