Capitolul VI

69 23 10
                                    

           Fausto nu a ieșit din cameră seara trecută

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

           Fausto nu a ieșit din cameră seara trecută. Când cina a fost pregătită Annemarie a insistat să-l cheme la masă, însă tatăl ei a oprit-o, spunându-i să-l lase să se odihnească. Criminal blestemat ! își spunea în minte. Nu e de ajuns că trăiești în casa asta, acum mai și ucizi la doi pași de noi. 

           La etaj nu era deloc o atmosferă de pace așa cum gândea Michael. Frânturi de amintiri din seara uciderii Laurei se tot derulau rapid în mintea lui Fausto. Dacă nu era de ajuns, Gedeon cu fața lui tâmpă îl tot bântuia și se zbatea în lac între viață și moarte.

          Se uita într-un punct fix pe tavan. Nu era nimic acolo, dar simțea că Dumnezeu îi asculta rugăciunile dacă stătea cu fața îndreptată spre cer.

          Nu putea trece peste ce a făcut și peste instinctul de a continua această serie de acțiuni destructive. Simțea o imensă dorință de a arunca în ghearele Diavolului pe oricine i se arăta necredincios. Dar Gedeon? De unde știa el că Gedeon era în continuare un desfrânat? Dacă se înșelase? Dacă l-a judecat greșit și a comis un păcat enorm?

 Dar Gedeon? De unde știa el că Gedeon era în continuare un desfrânat? Dacă se înșelase? Dacă l-a judecat greșit și a comis un păcat enorm?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

          — Anne? Eu plec, se auzi vocea lui Michael din sufragerie.

          — Unde? Nu ziceai că azi e ziua ta liberă? Și mai știi ce ziceai?

          — Ce mai ziceam? răspunse oftând.

          — Că o gazdă nu-și lasă invitatul singur în casă.

          — Nu e singur, rămâne cu tine.

          — Dar tată, azi mă duc la Philona... Părinții ei se întorc acasă și... trebuie să fiu acolo cu ea și bunica Louise.

          — De ce trebuie, o întrebă, ridicând din sprânceană. Exact, nu există un "trebuie" aici, continuă văzând că fiica lui nu are un răspuns. Te rog, rămâi cu el. Fă-l să se simtă comod.

          — Dar unde te duci? E rândul meu să primesc răspunsuri, întrebă Anne îmbufnată.

          — La poliție, draga mea.

ProfețiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum