//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Timp de o săptămână, în casa familiei Carter s-a desfășurat o atmosferă familială, fără alte certuri și priviri piezișe aruncate peste masă. Niciun plan criminal nu a mai fost dezvăluit, Fausto părând că a renunțat la scopul dictat de profeția care îl distrugea încet-încet și îl îngropa în nebunie.
Annemarie tot așteapta indiciul care o va trimite către Harry, apoi către următoarea victimă și în final către răspunsul la toate întrebările pe care și le-a pus de când Fausto a pășit pentru prima oară în Anchorage.
Acum stau de vorbă doar cei doi bărbați, prezența feminină lipsind intenționat pentru a-i crea lui Fausto o stare de continuu disconfort și agitație. Unde a plecat pramatia la prima oră a dimineții? se gândea în timp ce sorbea din cafeaua proaspătă pregătită de Michael. Își trosnea degetele, își lărgea permanent gulerul de la cămașă și bătea nervos din picior făcând un zgomot neplăcut, prea mult suportat de părintele Carter.
— Ce Dumnezeu te-a apucat, Fausto? întrebă lovindu-l cu piciorul pe sub masă pentru a se opri. Te-ai trezit foarte agitat azi, chiar abătut aș zice. Ce te macină, prietene?
Fausto îl privi câteva momente clipind cu rapiditate, apoi se ridică brusc de pe scaunul care scoase un scârțâit scurt. Se duse către bucătăria pe care o scrută cu privirea din fiecare unghi și colțișor, pocnind din degete de parcă ar fi încercat să își amintească ceva ce a uitat.
— Cafeaua are nevoie de zahar, spuse deschizând dulapul cu condimente. Nu ai zahăr brun, Michael? întrebă în timp ce verifică eticheta fiecărui recipient din dulap.
— Trebuie să fie într-un borcanaș galben, mai caută, îi spuns Michael calm, savurându-și cafeaua.
Fausto văzu cutia galbenă, cilindrică, pe care era lipită cu bandă adezivă o bucată de hârtie veche cu textul "BRUN". Observă că mai era suficient zahăr pentru un ibric întreg de cafea sau ceai, însă astfel i-ar scăpa prilejul perfect pentru a ieși din casă. Într-un moment de neatenție din partea lui Michael, Fausto a vârsat zahărul pe geamul deschis din bucătărie.
— Cred că te referi la ăsta, spuse venind spre sufragerie cu borcănașul gol într-o mână. E gol, îl scutură puțin făcând să sară câteva cristale de zahăr ramase pe fund.
— Îmi pare rău, Fausto, o să cumpăr eu astăzi. Folosește zahăr alb. E o cutie cu pliculețe de zahar chiar lângă suportul de cuțite, îi indică Michael.
— Mă duc eu să cumpăr. Măcar atât pot face să vă ajut, pe tine și pe Anne. Aveam oricum drum la magazin ca să cumpăr lumânări, explică Fausto scuturându-și paltonul de scame și praf.
