//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ajută-mă, Doamne, să îți duc la bun sfârșit misiunea. În lumea asta de păcătoși nu-mi găsesc locul și simt că mă sufoc. Mă ard flăcările iadului care sălășluiește sub picioarele robilor întinați de păcat. Mă frig tălpile că nu pot să fac nimic. Oare e ființa asta capabilă să mă ajute? Copila cu păr de cărbune și buze vii? O fi oare în stare să treacă peste toți și toate ca să împartă lumina acolo unde înainte era întuneric? E pură în suflet, dar murdară în simțiri. Mă pedepsești, Doamne, că îi cruț viața ca să ia parte cu mine la salvarea Ta?
E ora 6 dimineața. Fausto stă așezat în genunchi privind cerul pe ferestra blocată de perdeaua de dantelă. Cartea cu rugăciuni e deschisă la pagina treisprezece acolo unde inițialele C.C. au fost scrijelite în locul vechilor litere ce vizau numele lui Annemarie Carter.
Michael doarme, motiv pentru care liniștea parcă urlă, cu glas strident, din toți pereții. Se aude doar sunetul degetului lui Fausto care lovește creionul pe care îl tot învârte dintr-o mâna în cealaltă. Nu e tocmai un moment prea potrivit pentru a descoperi că e ambidextru, dar să ne cunoaștem pe noi înșine e una dintre marile virtuți.
În camera ei, Annemarie schițează harta întregii ciudățenii care i se întâmplă. Cum puțin timp în urmă era doar o copilă care trăia în sânul bisericii împreună cu tatăl ei. Acum, tatăl ei aciolează un criminal în propria casă și nici măcar nu știe cum să aducă în discuție un subiect atât de mișcător. Enigma Fausto Sartori. Cine e cu adevărat și de ce l-a ales pe Michael pentru a se ascunde de consecințele faptei sale?
Totul a început de la cartea aia blestemată pe care o protejează ca pe un obiect sacru. Cum a ajuns preot dacă are o minte atât de bolnavă încât să creadă o poveste veche dintr-o carte cu rugăciuni? Și de ce avea bunica Louise una la fel dacă măreața profeție i s-a arătat doar moștenitorului celui care început totul? Decât dacă...totul e un fals, un pretext.
Anne coboară scările în grabă, încercând totuși să evite cât mai mult scârțâitul acestora. Sufrageria casei Carter nu era mobilată în stil modern, din contră: o masă mare în mijloc, acoperită cu un milieu păstrat de pe vremea bunicilor, o canapea de culoarea ruginei, destul de frumoasă spre deosebire de covorul ponosit aruncat pe podea numai pentru a nu se vedea parchetul decolorat, plin de zgârieturi. Însă oglinda era obiectul care înfrumuseța totul - ramă aurie, ornamentată în pietre care strălucesc frumos în lumina zilei, evident deloc prețioase, și o claritate intensă a simulacrului pe care îl înfățișează. Nimic din ce proiectează o oglindă nu e în totalitate real, întocmai ca existența lui Fausto.
Se privește câteva secunde în oglindă și-și mângâie părul negru împletit pe o parte. Apoi începe să-și mute privirea circular, pe rama obiectului, plină de poze alb-negru, unele întregi, altele înjumătățite. Atâtea amintiri adunate în jurul unui lucru care îți creează el singur imagini de care îți vei aminti o viață. La bătrânețe vei spune, privindu-te într-o oglindă similară, ce păr negru și des aveam, sau ce ochi plini de lumină, iar acum părul e cenușă, iar ochii s-au stins.
