//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Annemarie o zbughește din secția de politie, sub privirile curioase ale lui Roger care, privindu-i pe Lina și Harry, înțelege că nu e vorba despre ceva în care-și poate băga drăguțul nas cârn.
Trece pe lângă magazinul lui Julian unde se oprește o clipă cu intenția de a intra pentru a-i povesti că fosta lui nevastă ar putea sfârși într-unul dintre depozitele infecte ale orașului. Asta dacă poliția nu va veni la timp, dacă domnul Mikan nu va fi acolo să oprească totul. Dar va veni, își spuse. Mai târziu, Julian, mai târziu...
Alegând să meargă pe drumul principal pentru a nu pierde timpul cu ocolurile, trece pe lângă intersecția în care Fausto a urmărit-o când a văzut sărutul cu Philona, pe lângă clădirea veche în fața căreia s-a oprit crezând că nu l-au repetat și prin fața cafenelei unde a început toată lupta ei de a afla adevărul.
Deschide ușa zgomotos și dă de o geantă mare poziționată pe masa din sufragerie. Primul gând care îi trece prin minte este acela ca Fausto încearcă să fugă, nici să nu te gândești, se gândește luând geanta și aruncând-o în mijlocul bucătăriei în care cei trei stăteau de vorbă, așteptând să se încălzească apa pentru ceai: Fausto, Michael și...
— Mătușă! lasă să iasă cuvintele pe gură, fără să realizeze că a început să vorbească. Ai venit... Când?
— Acum o jumătate de oră, se apropie pentru a o îmbrățișa. Ești toată transpirată, Annemarie, ce Dumnezeu ai făcut? Te-ai întrecut cu bicicliștii? surâde luând un șervețel de pe masă pentru a o șterge pe frunte. Cu geanta mea ce ai avut? Sper că nu s-a spart cadoul pe care ți l-am adus.
Cuvintele Cynthiei se împleticeau ca un vortex în jurul ei. Nu auzea nimic din ce îi spunea sau îi arăta. Îl privea pe Fausto care îi zâmbea diavolește de lângă fereastră. Venise timpul să îi demonstreze loialitatea, să ducă la îndeplinire planul criminal. Dar era prea repede, venirea matușii a fost prea rapidă. Cum o scot la capăt acum, gândea în timp ce se îndrepta către ibricul cu apă fierbinte care îi alunecă și îi cade din mâna fragilă cu piele sensibilă care se arde imediat. Și atunci a înțeles totul...
— Anne! strigă Michael punându-i mâna sub jetul rece de apă. Draga mea, ești palidă. Te simți rău?
Își reluă dialogul din priviri cu Fausto care continuă să zâmbească, deși cu doar câteva minute înainte și-a vărsat ibricul cu apă fierbinte pe mână. Nici o emoție, tresărire... Nu-i păsa decât să-l ajute, să ia o parte din vină asupra ei. Deodată, înțelegerea a picat. Următorul pas nu mai era să insceneze asasinarea Cynthiei, ci să bage spaima în oasele partenerului său.
— Îmi pare bine că ai venit, mătușă, doar că m-am mirat. Tata nu mi-a spus că ajungi așa repede. Cât despre geantă, mă gândeam că iar l-a apucat dorința de a arunca lucrurile vechi. Știi cum face el, se calmase și acum își juca rolul bine stabilit.
