Profeția

Capitolul XVII

      Se lasă seara și odată cu ea apare liniștea aceea asurzitoare care înnebunește orice intrus "adus de vânt" prin Anchorage.

     Annemarie și Fausto se contrazic pe o temă cât se poate de copilărească - cine va aprinde scânteia. Fata îi spune că ar trebui să o facă ea, aducând argumentul că un spectacol e mai interesant din public, nu din backstage. Bărbatul nu e de acord, afirmând că spectacolul are nevoie de o gazdă și acesta ar fi rolul care i se potrivește. Haos, haos, haos, spune cu voce tare bătrâna care se ridică brusc.

     O mașină neagră se arată de după colțul străzii. Parchează tacticos fără a atrage atenția celor doi prea distrași de circumstanțele incriminatorii. Leonard Hook coboară liniștit, scoțându-și pălăria în semn de salut. Trece cu privirea peste fețele expresiv blocate ale celor doi polițiști și se oprește în fața lui Louise căreia îi sărută mâna. Îi întinde un dosar pe care bătrâna își aruncă ochii rapid, mormăind acel hm specific ei. 

     — Mulțumesc, Leonard! Exact cum mă așteptam. 

     Leonard își ia la revedere prin același gest cu pălăria, în sens invers de această dată. Lina se repede și îi ia dosarul din mână. Toate datele despre autopsia lui Jake erau acolo, iar ea le aștepta deja de câte zile. Harry încearcă să o calmeze, masând-o pe umăr, însă se smucește, stresul și incertitudinile spunându-și cuvântul. 

     — Doamnă Anderson, dosarul ăsta trebuia să ajungă la mine. Cum de...De unde ați...Harry, eu nu mai pot! Nu vreau să fiu nepoliticoasă cu dumneavoastră, însă dacă nu ne spuneți ceva cât de mărunt, mă duc acolo și îi dau foc lui Fausto cu mâna mea. 

     — Nu e nevoie, drăguță, face semn către Cynthia care tocmai ajunsese. Intru în mașină. Puneți-vă pe treabă. Ar trebui să meargă repede. Poftim, Harry. Aruncă blestemăția asta înăuntru imediat ce Cynthia e acolo și focul e aprins. Fausto o să se arunce după ea. Asigură-te că o scoți pe fată de acolo și închizi ușile pentru un minut. Seva speria suficient încât să strige după ajutor. Și gata! E simplu, nu?

     Lina își dă ochii peste cap, moment în care îi scapă o înjurătură printre dinți. Femeia asta a programat până și vremea, spuse, lipindu-se de peretele exterior al depozitului. 

     — Mătușă, du-te, du-te acasă, strigă Anne și aleargă spre ea.

     Fausto găsește o bucată veche de lemn cu care o lovește și cade la pământ. O prinde pe Cynthia de mâini și o leagă cu sfoara pe care a luat-o de acasă. Se pare că a folosit puțin și din planul inițial până la urmă. Îi pune piedică și o aruncă în depozit fără milă, apoi închide ușa ruginită care scârțâie tulburând calmul zonei. 

     — Bătrâna nu a prevăzut asta, Harry, șoptește Lina speriată, văzându-l pe Fausto care aruncă un chibrit aprins pe felia de la unul dintre geamuri, rămasă fără sticlă. Hai să mer...Harry?

     Harry Mikan a pășit sfios în secția de poliție, cu mult timp în urmă. A fost dintotdeauna serios, dar și haios în același timp. Și-a respectat fiecare obligație și nu s-a considerat superior nicio clipă în cariera sa. Însă, nu avea de ce să o asculte pe Lina acum, nu mai putea aștepta semnale și strategii. 

     Scoate pistolul din teacă și-l îndreaptă către bărbatul care privește fumul ce începe să iasă printre crăpăturile zidurilor. Se întoarce robotic cu același zâmbet psihopat pe față. 

     — Fausto deschide ușa acum, las-o să iasă. Flacăra nu a apucat să crească, nu va exploda. Haide, îi indică direcția cu pistolul. 

     — Profunde scuze, domnule Mikan, nu pot face asta. Trebuie să plătească, să moară, să ardă, răspunde răzând într-un mod înfiorător. Voi sunteți următorii. Aha, văd că ți-ai adus și prietena să-ți țină de urât. Avem loc și pentru ea în iad, nu-i o problemă. Știam că pramatia nu era cu mine de fapt, o fixează pe Anne care e ajutată de către Lina să se ridice. 

     — Lista s-a terminat, Fausto! Gata!, încearcă polițistul să-și păstreze calmul. Deschizi ușa sau asta ajunge în flăcări. 

     Ridică încet cartea de rugăciuni ținută în mâna stângă. Se duce spre geamul pe care a pătruns scânteia în urmă cu doar câteva minute. O lasă să atârne între degetul arătător și police, legănând-o energic. 

     — Nu ai îndrăzni, Mikan, rage Fausto apropiindu-se de el. Nu mă vei împușca, nu vei arunca acea carte. Ești slab. Simți mustrarea de conștiință că Jake a murit pe tura ta, nu? Că ai lucrat cu fetița asta care m-a ajutat să pun totul cap la cap. Credeai că nu-mi dau seama?

     — Nu e concurs de ghicit, îi pune pistolul la tâmplă. Mai zic o singură dată. Deschide ușa sau o arunc. 

     — N-ai curaj, Mik -

     Aruncă cartea și face doi pași în spate pentru a-i vedea reacția. Dacă se spune că fiecare om are proprii demoni, ai lui Fausto s-au dezlănțuit. Un urlet plin de ură și suferință îi face pe cei prezenți să tresară. Trage de ușa depozitului. Din fericire nu erau suficiente obiecte inflamabile pentru a putea crea o flamă suficient de mare pentru a o putea pune în pericol pe Cynthia. 

     Harry îl lovește pe Fausto cu mânerul pistolului, lăsându-l lat la pământ. Încearcă să îndepărteze fumul pentru a vedea. Cynthia era conștientă. Atât de conștientă încât trăgea de funie pentru a-și elibera mâinile. 

     — Sunt bine, ia-l pe Fausto. Să termină odată cu asta!

     O cheamă pe Lina pentru a-l ajuta să-l ducă în mașină. Acolo, Louise deja îi făcuse loc pe bancheta din spate. Zâmbea ca un copil și ofta, de data aceasta cu o expresie de ușurare.

     — Am improvizat puțin, doamnă Louise, spune Harry punându-și centura. 

     — Un actor bun nu-și respectă scenariul, Harry. Ai făcut bine, ai făcut bine, repetă pentru sine, contemplând cu privirea pe geamul deschis al mașinii.