Regina Dezastrelor III

4: Dansezi după cum îți cântă ea

Ar trebui sa ma duc la afterparty, unde sunt si asteptata. Macar intr-un loc mi se agreaza prezenta acum, nu? Ei bine nu simt ca pot merge acolo asa, in halul in care sunt. Nici nu stiu cand voi putea sa dau din nou ochii cu ei, cu oamenii care au ales sa ma arunce intr-o asemenea furtuna.

Ma doare stomacul, dar nu ma pot decide daca de foame sau de la nervii acumulati. Sper sa nu ii vad pe minunatii membrii ai familiei mele, de indata ce ies de aici, din singurul lacas unde am de gand sa imi las gandurile. Nu am de gand sa le dau satisfactia de a ma vedea cu ochii umflati si obraji imbujorati. Si totusi, realizez ca imi e foame... dar si poate obiseala isi spune cuvantul.

Cu miscari usoare, am deschis usa si am iesit din camera. Dar parca mi-a fost menit sa ies atunci din locul ala. Din fata usii, am putut sa vad cum mama s-a dus catre holul de la intrare si a deschis usa din fier. A ramas surprinsa. Sincer si eu am ramas foarte mirata de ce urma sa vad si sa aud. Ella, era chiar in fata maica-mii. Fata aia, in final decise sa nu mai fie asemeni unei fantome si sa apara public in vazul tuturor. In ultima perioada, crezusem ca e doar o plasmuire a mintii mele. Era derutant. Nu puteam nimanui aproape sa ii povestesc, despre cele intamplate intre noi, la scoala de corectie.

-Si tu, cine ar trebui sa fii?

-Sunt Ella. Eu si Iana suntem colege. Este acasa?

-Cum?

-Nu ai tu de ce sa te bagi! i-am zis taios maica-mii, tasnind de dupa ea si obligand-o mai apoi sa se dea la o parte.

In sosete, am iesit pe hol si am inchis usa dupa mine. Ella nu parea nici ea sa fii dormit. Arata la fel de deplorabil, ca si mine. Stiam ca nu are cum sa ia parte la petrecere. In ultimul moment, a aflat ca trebuie sa participe la una dintre cele mai mari curse de masini, ce anual se tinea chiar in tara noastra.

-Nu stiam ca scorpia s-a intors acasa, mi-a zis ea, scotand din borseta sa un pachet de tigari. Cred ca a fost o intalnire cu scantei.

-Crezi ca eu, daca stiam, mai aveam ce cauta aici? Eram de mult plecata cu Xavier sau vedeam eu pe unde reuseam sa ma ascund.

-Zara? De ce nu te duci la ea? Sau Martin. E iubitul tau.

-Ca sa se duca maica-mea pe capul ei si sa ii faca scandal? Nu, multumesc! Si Martin? Nici sa nu mai aud numele ala. El... el... nu mai are rost sa zic nimic!

Dintii imi crasneau in gura. Nu doream sa ma avant iar si iar in imaginile alea, cu mine si el certandu-ne! Mi-am facut-o cu mana mea.

-Tu cum esti? Bine, banuiesc ca nu ai cum sa fii! Am venit aici de cum am aflat ce dracu ti s-a intamplat. Off! Martin? El unde e?

-In momentul de fata, el nu mai conteaza. Si te rog, nu il mai aduce in discutie.

-De ce? m-a intrebat ea, lasand sa se vada in glas, o usoara urma de furie.

-Am hotarat ambii ca e mai bine sa punem capat relatiei. Si asa, el va pleca iar eu... sunt prinsa in scandalul asta, si din cauza lui! Stii prea bine despre ce e vorba, asa ca nu pot sa mai tot repet la infinit prostiile pe care le-am facut.

-Si i-am zis narodului sa aiba grija! a zis printre dinti, lovind cu piciorul, betonul de sub el. Sigur e doar asta?!

-Da, am mintit eu.

In fond, ce puteam sa ii spun ei? Ca Martin, ca toti ceilalti s-a folosit de mine?

-Sa nu ascunzi nimic, ca naiba te ia!

-Nu am ce sa ascund! Sunt o distrusa dupa cum vezi!

Zbieram. Ce mai puteam face?

-Crezi ca nu stiu, ce a fost? Ochii si urechile mele, mereu sunt active! E si o faza buna in toata tarasenia asta, mi-a zis ea impulsiv, tragand un fum din tigara. Nu mai e cazul sa te ascunzi! Poti in final sa fii evidenta, precum un cos pe varful nasului! Poti sa iti faci de cap cu miscarea HOLUP! Lumea e a ta, fetito! Nu mai fii fraiera si accepta ca nu esti facuta sa te plangi. Ai sange in venele alea si fa, in final ceea ce simt! Nu vii la after? Prezenta ta e necesara, sper ca esti constienta de asta. Macar aici sa fim impreuna, daca la mai marea petrecere extinsa, nu am reusit.