Regina Dezastrelor III

27: You are my light

*****IANA*****

    Miscarea aia, mi-a dat toate planurile peste cap. Vreme de o saptamana, aveam sa merg cu ei in Italia si sa filmez imdeaproape orice prostie posibila. Dar nu asta ma preocupa cel mai tare. Aveam sa stau departe de Lee si sa ma prefac iubita lui Eloh. Asta sigur avea sa ne afecteze relatia.

     -Ce ai? Ti s-a facut rau din nou?

     Cand am ajuns acasa, Lee terminase de pregatit masa. Imi era penibil sa ii spun ca in doar cateva ore, trebuia sa plec cu altul.

     -A trecut Jade mai inainte pe aici!

     Am simtit ca picioarele mi se fac ca de guma. De ce a trebuit sa apara?! Incaltata inca pe platforme, am venit in bucatarie.

     -Aaa... de ce?
     -Sincer, cand am vazut-o am crezut ca esti tu. A fost o experienta ciudata, pot spune!

     Se uita in alta directie. Inca eram ambii usor stanjeniti. Devenisem iubiti in cele din urma... relatia asta parea insa usor ca si cum nu si-ar fii avut rostul intre noi. O simteam asta eu, cel putin caci atunci cand noi eram prieteni, nici macar o secunda nu imi trecea prin cap o tona de chestii inutile.

     -Dar de ce a venit? am intrebat speriata.
     -A vrut sa vada cum te mai simti, mi-a raspuns el uitandu-se insa la picioarele mele si stramband usor din gura, cand a vazut ce port.
     -Bine... banuiesc. Ma duc sa fac un dus si sa impachetez... va trebui sa plec o saptamana...
     -Vin cu tine! a zis fara sa ezite.
     -E legat de Eloh si de filmari. E aiurea... si...
     -E mai bine ca lumea sa nu stie de noi, a adaugat el, venind langa mine. Ne e mai usor. Esti acum persoana publica, prin urmare poti spune usor ca eu sunt garda ta personala de corp.
     -Arati mai degraba a tip ce a fost in vizita o data la sala si a zis ca nu se apuca de asa ceva dar...

     Imi placea sa il vad cum se ofenseaza. Pe data mi-a zis sa ma descalt si sa imi termin rapid treburile apoi sa vin sa mancam. Am ras si am renuntat la platforme, ducandu-ma la baie.

     Am mancat impreuna apoi mi-am asezat cateva schimburi intr-o valiza. De cand ne culcaseram impreuna si pana in acea seara, nu mai apucasem sa dormim impreuna. Trecuse aproape cinci zile, in care ba eu ori el, seara am iesit sa rezolvam diferite probleme. A fost oarecum ciudat, ca ambii sa ajungem in fata patului si sa ne uitam la el apoi unul la celalat, stanjeniti.
      Aveam pe mine pijamalele de vara, poate devenite acum mult prea largi, dupa ce slabisem din nou. El abia ce iesise de la dus, preferand sa isi ia pe el o pereche mai larga de pantaloni si un tricou lalai. Pana la urma, ne-am strambat unul la celalat si am luat loc in acelasi pat.
      M-am asezat cu spatele la el, preferand sa ma uit pe fereastra. Nici eu nu puteam sa imi dau seama de toate chestiile ce se invarteau in mintea mea. L-am simtit insa pe Lee apropiindu-se si asezandu-si bratul drept peste mine. Am tresarit.

    -Cum a fost azi?

    Intrebarea lui mi-a incalzit inima. Am zambit si m-am lipit si mai tare de el. Eram fericita.
    El fusese plecat cu Tibi iar eu ramasesem acasa.

     -Am inceput sa scriu din nou. Sa zicem ca a fost o zi placuta, pana sa fiu de urgeta chemata pe platou si sa mi se dea vestea ca trebuie sa plec. E placut sa vad ca eu inca reusesc sa le stau multora ca un os in gat.
     -Ihm. Ti-a mai fost rau?
     -Nu, am raspuns rapid, intorcandu-ma cu fata la el. Nu te mint! Azi m-am simtit chiar super bine. Cum ti se pare Tibi?
     -Meh. Nu ma atrage!

     Am ras si l-am impuns usor cu degetul aratator. Am reusit sa il fac si pe el sa rada.

     -E aiurea ca trebuie sa pleci, ca sa nu le dai astora nimic de gandit. Abia peste doua saptamani o sa poti sa il vezi pe Lucas.
    -Da? am intrebat fericita. E posibil? Pot vorbi cu el?
    -De ce te-as minti?