Prezenta acelui om acolo, prezenta mamei si a directorului, m-am lasat fara grai. Mama nici ca ma privea. S-a uitat in schimb la Stephan si la celalalt barbat si a inceput sa strambe din nas.
-Zi-mi mai repede unde trebuie sa semnez! Am programare peste o ora la medic iar Spencer trebuie sa vina sa ma ia.
-Ai aici toate actele necesare.
Barbatul a impins apoi un dosar in fata mamei si i-a dat un pix. M-am uitat la Stephan care ranjea.
-Pot avea si eu un cuvant, in toata treaba asta? Vreau sa stiu ce se petrece.
-Gata! Uite si acordul meu.
-Nu sunt minor. Pot sa iau decizii in numele meu.
-Nu si cand vine vorba de transferul inapoi la centrul de reabilitare, a zis barbatul de dupa birou. Prin prezentul document, Iana Blanco este considerata drept un pericol la adresa fiecarui elev al acestui institut. Este vinovata de periclitarea imaginii acestei scoli, ranirea a numerosi elevi, umilirea profesorilor si furtul multor bunuri.
-Cum?
-Am plecat! a zis mama, ridicandu-se de pe scaun si deja pornind spre usa.
Nu mi-a zis nimic. Nici ca a dorit sa isi arunce ochii catre mine din nou, in ultimul moment. M-am uitat apoi catre scaunul ala gol si am zambit. Asa a fost scris pentru mine.
-De ce tocmai eu? Era vorba ca baietii sa se duca acolo...
-Stephan de acum iti apartine, i-a zis barbatul, batand acele foi cu muchia de masa si apoi inmanandu-le celuilalt barbat.
-Am peste 18 ani si imi cunosc bine drepturile si...
-Sunt mult mai multe acuzatii la adresa ta, Blanco. Inclusiv distrugerea domeniului public, exploatarea oamenilor si multe altele. Asta te-ar cam face sa intrii la inchisoare, stii? De ce vrei sa creezi atat de multa vociferare cand solutia e atat de simpla? Mi te alaturi si am incheiat balciul.
-Uite ca nu am nevoie de nimic!
-Iana nu ai pe nimeni. Esti singura!
M-am ridicat si nu am mai dorit sa le vad chipurile lor. M-am intors in clasa apoi mi-am luat lucrurile si am plecat fara sa scot vre-un cuvant. Daca asa se termina povestea asta, nu aveam de gand sa le dau satisfactia de a ma si umili mai tare.
Nimeni nu si-a pus intrebari cu privire la plecarea mea. Eu inca ma gandeam la atitudinea rece a maica-mii. Putea macar ceva sa imi zica...
******
Am aruncat rucsacul la picioarele mesei unde stateam deobicei, cand veneam la Zara la restaurant. Lucas trebuia inca sa fie la ore. M-am uitat apoi pe geam si m-am gandit la toate. Am tras aer in piept si mi-am scos apoi carnetul cu notite. M-am apucat sa scriu.
-Iana?
Glasul Zarei m-a facut sa tresar. M-am uitat in sus si am dat din cap. Zara nu era in starea ei cea mai buna. Era slabita iar fata sa isi pierdu-se din culoare. Dar ea zambea. A luat loc apoi in fata mea si m-a intrebat la ce lucrez.
-Nu stiu nici macar eu. Am pus niste cuvinte si... esti bine?
-De ce nu crezi ca as fii? Cum de ai luat decizia sa iesi in final afara?
-Cred ca va trebui din nou sa incep sa lucrez, am raspuns in schimb.
-Iar te-ai certat cu Lana?
-Nu vorbeste cu mine. Azi ne-am vazut si nici nu m-a privit.
CITEȘTI
Regina Dezastrelor III
RomanceVOLUMUL III "-As vrea mai degraba sa imi promiti ceva. -Ce anume? m-a intrebat, ridicandu-si spranceana dar pastrandu-si calmul pe deplin, atat de tipic lui. -Ofera-mi liniste si jur ca voi face tot ce imi ceri, fara sa comentez sau sa iti cer alt...