Regina Dezastrelor III

8: No light to shine for you

     Prezenta acelui om acolo, prezenta mamei si a directorului, m-am lasat fara grai. Mama nici ca ma privea. S-a uitat in schimb la Stephan si la celalalt barbat si a inceput sa strambe din nas.

        -Zi-mi mai repede unde trebuie sa semnez! Am programare peste o ora la medic iar Spencer trebuie sa vina sa ma ia.

        -Ai aici toate actele necesare.

        Barbatul a impins apoi un dosar in fata mamei si i-a dat un pix. M-am uitat la Stephan care ranjea.

        -Pot avea si eu un cuvant, in toata treaba asta? Vreau sa stiu ce se petrece.

        -Gata! Uite si acordul meu.

        -Nu sunt minor. Pot sa iau decizii in numele meu.

         -Nu si cand vine vorba de transferul inapoi la centrul de reabilitare, a zis barbatul de dupa birou. Prin prezentul document, Iana Blanco este considerata drept un pericol la adresa fiecarui elev al acestui institut. Este vinovata de periclitarea imaginii acestei scoli, ranirea a numerosi elevi, umilirea profesorilor si furtul multor bunuri.

        -Cum?

        -Am plecat! a zis mama, ridicandu-se de pe scaun si deja pornind spre usa.

        Nu mi-a zis nimic. Nici ca a dorit sa isi arunce ochii catre mine din nou, in ultimul moment. M-am uitat apoi catre scaunul ala gol si am zambit. Asa a fost scris pentru mine.

        -De ce tocmai eu? Era vorba ca baietii sa se duca acolo...

        -Stephan de acum iti apartine, i-a zis barbatul, batand acele foi cu muchia de masa si apoi inmanandu-le celuilalt barbat.

        -Am peste 18 ani si imi cunosc bine drepturile si...

        -Sunt mult mai multe acuzatii la adresa ta, Blanco. Inclusiv distrugerea domeniului public, exploatarea oamenilor si multe altele. Asta te-ar cam face sa intrii la inchisoare, stii? De ce vrei sa creezi atat de multa vociferare cand solutia e atat de simpla? Mi te alaturi si am incheiat balciul.

        -Uite ca nu am nevoie de nimic!

        -Iana nu ai pe nimeni. Esti singura!

        M-am ridicat si nu am mai dorit sa le vad chipurile lor. M-am intors in clasa apoi mi-am luat lucrurile si am plecat fara sa scot vre-un cuvant. Daca asa se termina povestea asta, nu aveam de gand sa le dau satisfactia de a ma si umili mai tare.

         Nimeni nu si-a pus intrebari cu privire la plecarea mea. Eu inca ma gandeam la atitudinea rece a maica-mii. Putea macar ceva sa imi zica...

******

         Am aruncat rucsacul la picioarele mesei unde stateam deobicei, cand veneam la Zara la restaurant. Lucas trebuia inca sa fie la ore. M-am uitat apoi pe geam si m-am gandit la toate. Am tras aer in piept si mi-am scos apoi carnetul cu notite. M-am apucat sa scriu.

       -Iana?

       Glasul Zarei m-a facut sa tresar. M-am uitat in sus si am dat din cap. Zara nu era in starea ei cea mai buna. Era slabita iar fata sa isi pierdu-se din culoare. Dar ea zambea. A luat loc apoi in fata mea si m-a intrebat la ce lucrez.

        -Nu stiu nici macar eu. Am pus niste cuvinte si... esti bine?

         -De ce nu crezi ca as fii? Cum de ai luat decizia sa iesi in final afara?

         -Cred ca va trebui din nou sa incep sa lucrez, am raspuns in schimb.

          -Iar te-ai certat cu Lana?
 
          -Nu vorbeste cu mine. Azi ne-am vazut si nici nu m-a privit.