10: Mi-au spus

27 1 0
                                    

   -Pot sa dau un telefon? As vrea sa aflu daca...

        -Aici nu esti la hotel! i-a zis agentul, privindu-l urat. Ai face bine sa taci. Asteapta aici, pana cand va veni un nou agent de politie, ce te va interoga.

         L-a trantit pe Oliver pe o banca si a iesit din sala aia mica de asteptare. Nu inchisese niciun ochi si inca incerca sa gaseasca o solutie la problema sa. S-a uitat insa către ecranul montat in coltul acelei camere si a vazut ca e pus pe postul national de stiri. Nu putea auzi ce se spunea dar titlul i-a atras atentia. Cel putin numele...

       Un nod i s-a pus in gat. Imagini oribile cu o mașină sfarmata si apoi poze cu cei doi implicati in accident au aparut pe ecran. L-a recunoacut pe Dylan apoi pe Xavier, in acele doua fotografii. Cineva trebuia sa ii spuna ca nu e adevarat...

       S-a uitat rapid la femeia ce a venit in camera. Ea s-a uitat apoi la ecran si din nou la el.

        -Intreaga zi, stirea cu ei doi a fost redata pe toate posturile. Au fost la spectacolul in care si tu erai ceva organizator, nu?

        Oliver nu a apus nimic. Si-a lasat chipul in jos. Femeia s-a apropiat de el si i-a scos catusile.

         -Au decis ca si in seara asta sa te tina in arest preventiv. De indata ce se clarifica lucrurile, o sa fii eliberat.

         Si-a dat ochii peste cap. Ii era clar ca urma sa fie eliberat, dupa ce vedeau ca nu e implicat in jaful de la banca, caci era intr-o cursa de masini.

        -Pot sa dau un telefon?

        -De ce? Nu a venit nimeni sa intrebe de tine.

        -Vreau sa dau un telefon! Ce nu va e clar, lua-v-ar dracu de tampiti?!

        S-a ridicat in picioare si a lovit cu pumnul peretele alaturat. Se gandea la Iana. Oare si ea aflase?

         -Bine. Zi-mi numarul. Voi tine insa telefonul pe difuzor. Voi suna de pe al meu. Vreau sa stiu ce discuti si cu cine.

        Oliver i-a zis numarul si a luat loc pe banca. Spusese numarul lui Lucas. Din pacate el insa nu a raspuns.

        -Gata, pustiule.

        L-a dus intr-o alta incapere unde se mai afla inca un tip ce deja dormea in patul de sus. Oliver insa a luat loc pe jos si s-a lipit de perete. Se uita la tavan, imaginandu-si cerul plin de stele. Ii era dor de noptile cand alerga impreuna cu Lucas, Iana si ceilalti pe malul raului si se aruncau in iarba, uitandu-se apoi la cer. Ajungeau sa se alerge unul pe celalalt si sa se ia la tranta. Dar orice s-ar fii intamplat, ajungeau sa rada.

        Si-a adus genunchii la piept apoi si-a ascuns fata. Nu ii placea deloc realitatea de tanar adult.

*****

        -In final te-ai trezit? Era si cazul sa cobori. Unde ai fost aseara? Cu cine te-ai batut?

        -Nu e treaba ta.

        Martin si-a ascuns privirea de de ochii vigilenti ai Giuliei. Femeia insa a lasat ceasca de ceai pe masa si s-a dus catre baza scarilor, apucandu-l pe Martin de brat.

        -E treaba mea. Nu vezi ca de la o zi la alta te distrugi? Ai fost sa il vezi pe Armin, de esti in halul asta?!

        -Sunt bine, mama. Nu iti mai fa griji.
 
        -O sa imi fac mereu griji. Ai fost sa te vezi cu Iana? Te-ai luat cu baietii la bataie?

       -Eu si Iana ne-am despartit. Nu cred ca ne vom si împaca.

       Femeia i-a dat drumul iar el a plecat spre bucatarie. A luat o punga de mazare si si-a asezat-o pe fata. Seara trecuta fusese cu Dom si restul si s-a hotarat sa ii zica, ca are de gand sa paraseasca formatia definitiv, caci semnase cu Marc. Dom nu a primit insa vestea bine si au inceput sa se bata chiar in fata blocului. Ce a urmat, a fost demn de actiunea dintr-un film cu buget redus.

Regina Dezastrelor IIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum