Regina Dezastrelor III

24: Un cuplu de coșmar

    -Nu poti sa il tradezi tocmai tu pe Eloh. Inafara de tine si de Shon, nu mai are pe nimeni in care sa se increada. Eu niciodata nu am fost decat un pion. Avea nevoie de bani si de informatii. Acum le are si e pregatit sa arate cine e, in fata celorlalti.

     -O vreme am crezut ca Eloh e îndrăgostit de tine. Nu imi pot explica de ce s-a expus atat, sa aiba grija de tine si mai ales ti-a dat si cercelul ala...

     Observase si acel detaliu chiar.

     -... apoi am realizat ca omul ala nu poate iubi pe nimeni si am acceptat adevarul! La fel ca tine, sunt un obiect in ochii sai. Nu am nimic, caci niciodata nu am avut cu adevarat ceva. Nu iti cer decat sa imi dai cateva zile, sa raman. Voi reusi apoi sa imi gasesc ceva de munca, aici cat mai departe de influenta lui Eloh.

     M-am ridicat in picioare si m-am dus langa el.

     -Fa-mi loc pe canapea. E frig jos.

     -De ce nu ai vrut sa stai cu toti ceilalti la hotel? Conditiile de acolo sunt mult mai bune.

     -Aici nu exista Eloh, Shon si mai ales Saya, ce sa vrea sa afle mai mult. Nu am parte de alte drame. Sunt eu, cu gandurile mele si atat. Nu e suficient?

     S-a ridicat si m-a lasat sa iau loc pe canapea. Fara jena, si-a asezat apoi capul in bratele mele. Pentru un moment am vrut sa imi duc mana sa ma joc prin parul lui. Dar el nu era Martin, asa ca am ezitat sa fac acel lucru. Totusi, l-am lasat sa stea asa. S-a intors insa cu spatele la mine si a privit spre ecran. Poate ca Lee, nu era atat de orb si surd, precum crezusem.

     -Cat crezi ca as lua, daca as ajunge sa marturisesc tot?

     -Daca le-ai da detalii despre oamenii implicati, cred ca ti s-ar reduce pedeapsa. Ai intra insa in programul de protectie al martorilor.

     -Ah! I-as face pe ceilalti doar si mai populari! Nu cred ca ar merita efortul.

     -Poate ca a venit timpul sa vorbesti cu tatal tau.

     M-am gandit la ultima mea intalnire cu el. Nu eram pregatita de noi minciuni.

     -Ei sunt motivul pentru care ai facut atat de mult scandal, ca vrei sa te intorci in locul asta?

     -O parte din ei, am decis sa zic ingandurata.

     -De ce nu ai preferat orasul tau si ai venit pana in capitala sa filmezi?

     -Aici am realizat pentru prima data ca eu si Martin, in viitorul apropiat urmeaza sa ne despărțim. Cred ca aici, de fapt povestea noastra a inceput. Prietenii mei cei mai buni, se afla din pacate tot aici.

     -Am crezut ca eu sunt cel mai bun   prieten al tau, mi-a zis cu jumatate de gura, intorcandu-se cu fata spre mine si privindu-ma serios.

      Involunar mana stanga s-a asezat pe jumatatea de fata ce nu era acoperita de parul ala ciufulit. Eram oarecum fericita sa aud asta. Fata sa, devenea mai de copil, cand nu isi aranja parul. De cand il cunoscusem si pana in acel moment, noi doi nu fuseseram atat de apropiati. Ajungeam sa ma pierd in ochii sai.

      -Lucas e inchis intr-un centru destinat persoanelor cu probleme psihice iar Olliver e in inchisoare, pentru o crima pe care el nu a comis-o. Nu au vrut sa imi spuna ca Toma se afla in viata dar ma gandesc ca poate au facut asta, ca sa ma protejeze. Vreau raspunsuri, Lee. E gresit ceva in asta? Stiu ca cineva si-a dorit moartea mea. Stiu ca cineva a vrut sa ne distruga, inainte ca macar noi sa reusim sa ne ridicam.

      -Si atunci, cine sunt cei pe care ii priveai?

      -Prieteni. Genul ala de prieteni, ce insa te vand cu prima ocazie. Poate insa o parte din vina o am si eu. Nu am stiut niciodata sa aleg oamenii de langa mine. Am tratat totul superficial si am trait cu ideea ca mi se cuvine tot. M-am asociat cu cine nu trebuia si am trait o viata cu regrete. Am o existenta chiar trista, daca stau sa ma gandesc putin.