Regina Dezastrelor III

29: Atunci și acum

     Am mers din nou spre hotelul unde ne-am cazat si in trecut. Nu ne-am tinut de mana si nici ca ne-am vorbit pana sa ajungem in acel loc. Singurul moment cand am crezut ca e cazul sa scot cateva cuvinte, a fost cand i-am zis sa ma lase pe mine sa achit. Faza cea mai aiurea a foat insa alta. Am aflat ca toate camerele erau ocupate. M-am incapatanat insa sa nu cred asta.

      Evident ca nu a dorit sa auda ca eu vreau sa raman si sa si plateac coaturile sederii noastre acolo, reusind sa ma faca sa ma enervez si sa il fac sa il iau de-o parte.

     -Daca iti activezi cardurile, in secunda urmatoare ne vor gasi! Lasa totul in seama mea. Macar pana ce ei pleaca.
     -Si crezi ca nu vor da de urma ta?
     -Nu au cum. M-am gandit la astfel de scenarii. In anii petrcuti cu Eloh, am avut grija sa imi iau si alte masuri. Mi-am pus ceva de-o parte si mi-am creat o noua identitate. Iana Blanco insa nicidata nu a murit, indiferent de cat de tare mi-as fii dorit si eu sa se fii intamplat asta. Macar acum... te rog... lasa totul in seama mea.

      Martin m-a privit dar nici ca mi-a zis ceva. M-am intors insa la receptie si am rugat sa discut cu managerul acelui loc. Cateva minute mai tarziu, un tip la vreo treizeci de ani a aparut, usor nedumerit.

      -Ce s-a intamplat?
      -Domnisoara aici in cauza doreste sa discute cu dumneavoastra, a raspuns fata ce pana atunci il sorbise pe Martin din priviri.
     -Da? Bine. Spuneti.

     Am scos din portofel cartea de credit si am asezat-o pe masa.

      -As vrea sa inchiriez ceva aici, am zis calma. Iana Blanco.

     Fata a luat cartea de credit si nedumerita apoi s-a uitat la tipul ce brusc si-a inchitit toata saliva.

     -Dar aici nu scrie asta. Apare scris Leni Lopez.

     -Cand insasi Iana Blanco apare in fata ta si iti cere o camera in locul asta, pe cartea de credit poate sa apara scris si alt ceva, ca nu mai are importanta. Imi cer scuze, domnisoara Blanco, de disconfortul creat. Este noua noastra angajata. Sunt sigur ca mai avem camere in hotel libere. Ma uit chiar eu personal. Karen, du-te si pregateste o cafea pentru domnisoara Blanco si domnul Harritsen.

      -Dar eu...

      Tipul a privit-o urat si pe data fata s-a dus din acel loc. Nu imi placea sa abuzez de numele tatalui meu. Imi convenea insa situatia. Nu imi placea insa ca trebuia sa imi impart insa camera cu Martin... camera e mult spus. De acea data, primisem ceva ce putea fii numit cu usurinta apartament.

      Baia era enorma. Avea atat cabina de dus cat si cada. Livingul era spatios si decorat cu diferite obiecte de lux. O canapea spatioasa era asezata aproape de un perete de sticla, ce despartea camera de balcon. Pe perete se afla si un televizor enorm. Eu una insa nu am fost interesata de camera aia deloc.
      M-am dus spre dormitor, constatand ca e doar un singur pat acolo din nefericire.

      -Ia ce perna vrei si poti sa iei si patura sau ce e aia de pe pat si sa dormi in living.

      -De ce?
      -Ambii stim ce s-a intamplat data trecuta cand am stat in hotelul asta.
      -Si?
      -Nu am chef de nimic, Martin. Vreau doar putina liniste. Sunt destul de obosita, asa ca ma bag la somn.
      -Dar... de ce?

      L-am simtit mult prea aproape si mi-am luat distanta. Nu avea unde sa se ajunga, daca luam masuri! M-am dus catee pat si am luat o perna de acolo si patura si am dat apoi sa plec spre living. Martin a inteles ca nu am chef de discutii si m-a oprit.
      -Dormi tu aici, a zis fara sa ma priveasta, luand perna din mana mea. Ma duc eu dincolo sa dorm. Daca ai nevoie de ceva, nu ezita sa ma strigi.
      -Nu se va intampla asta, asa ca poti sa dormi linistit.