Love Stories Vol III - Broken

Capitolul 14

-Oare vreau sa stiu ce ati facut voi doi?
Bebe trânti usa de la intrare gafaind. Își dădu părul din ochi și se aruncă pe scaun,luandu-i cutia de suc a lui Alek.
- Nu.
Bebe își ridică sprâncenele, iar eu m-am înroșit din nou.
Alek cu " nu" -ul lui sec parca ii povestise exact ceea ce am facut.
- Eu plec. Ne vedem diseară.
-Unde pleci?
-Am treaba pe pista. Trebuie să pun programul la punct.
Bebe dădu din cap,dar eu m-am încruntat. Nu voiam să plece.
Parca simțindu-mă, s-a întors și mi-a pus mâinile pe obraji.
-Cat timp terninati voi aici,imi termin si eu treaba. Apoi veniti la noi,facem un grătar.
Am aprobat,deși imi doream sa merg cu el. Mi-as fi dorit un lipici magic cu care să mă lipesc de el.
Dumnezeule! Sunt atat de patetică!
I-am zâmbit, iar el pufni în râs.
Probabil am din nou fata mea cretina, în care doar imi imaginez ca zâmbesc,dar în realitate arat ca o constipată.
Ma sărută scurt pe buze si pleca,lasandu-ma cu Bebe,care imi ranji.
Am oftat și m-am trântit lângă ea pe scaun, ascunzandu-mi fața în palme.
-E normal sa ma simt asa?am chitait.
Bebe chicoti.
-Asa Cum? Cu capul în nori?
-Mda. Un pic obsedată. M-am strâmbat,iar ea începu să râdă.
-Mă bucur. Adică Alek nu a avut nicio relatie până acum,dar ma bucur ca esti tu.
M-am strâmbat neîncrezătoare, iar ea își dădu ochii peste cap.
-Sexul cu ora nu se pune.
M-am strâmbat socata de data asta. Simțeam niste gheare în pieptul meu,iar tipa făcută afiș pe perete imi aparu în minte.
-Uite, nu vreau sa te mint,începu, Alek chiar a ars-o din floare in floare,ca sa zic asa,dar nu a fost nimic serios. Vreau sa înțelegi ceva,mă prinse de mâini și ma privi serioasă. Nu stiu daca e ok sa iti spun,dar eu vreau sa stii.
Am aprobat din cap,dar inima mi se strânse, iar senzația aceea apăsătoare aparu. Mi-au transpirat palmele. Pana si nodul din gât aparu.
Dar Bebe nu își dădu seama,căci continuă:
-Asta e povestea noastră,din ceea ce stiu eu. Stiu ca ar fi mai bine sa iti spuna el,dar vreau sa înțelegi ca Alek chiar e băiat bun.
Stiam,dar am lasat-o, curioasă și speriată de ceea ce avea sa imi spuna.
-Ti-am spus că noi nu suntem frați pe bune. Ne-am cunoscut la orfelinat. Imi  aduc aminte băiețelul mic,slăbuț și speriat,ținând strâns în mână o mașinuță de lemn. Toti eram asa de fapt. Dar eram ca o familie acolo. Nu a fost cum isi imaginează lumea sau doar am fost noi norocoși. Personalul de acolo se comporta foarte frumos. Le era milă de noi. Oricum,eu și Alek am devenit nedespărțiți, iar femeia care se ocupa de adopție ne prezenta ca frați. Au încercat să ne despartă,dar am facut atat de urat,încât ne-au adus înapoi. Si a funcționat o perioadă. Dar era greu sa adopți frați. Asa ca atunci cand am împlinit opt ani,ne-a dat în plasament la familii diferite. Am făcut urat,iti dai seama. Dar Alek a avut noroc cu familia aceea. Erau oameni simpli,dar muncitori. De la ei a prins Alek gustul mașinilor. Bărbatul avea un service auto. Femeia a murit la doi ani după ce Alek a fost plasat,iar bărbatul a suferit mult. Si-a pierdut atelierul și casa si au ajuns pe drumuri la scurt timp. Iar protecția copilului l-a luat pe Alek inapoi. Cu următoarea familie nu a mai avut noroc. Erau niste nenorociți,ca și ai mei. Au fost cinci ani blestemati. Dar apoi Alek a fost adoptat de familia asta de afaceriști. Probabil  l-au văzut ca pe un animalut de companie si dădea bine portofoliului lor. Asa ca l-au adoptat,iar Alek s-a luptat sa ma aducă și pe mine. A reușit. De trei ani suntem cu ei. Am făcut deja optsprezece ani,dar încă ne susțin. Financiar, Dar în cazul nostru deja nu ne dorim altceva. Sunt mereu plecați, dar ne-au lăsat casa si bani destui în cont. Suntem doar noi doi. Si in timp ce eu caut dragoste oriunde,asta mi-au spus psihologii, Bebe se strâmbă,Alek s-a axat pe învățat. Nu l-am văzut niciodată suferind,nu l-am văzut niciodată atasat de o persoană. Înafara de mine,bineînțeles. Asa ca s-ar putea sa ii fie greu la inceput, dar eu vad diferenta. Stiu ca tu nu esti doar sa treaca timpul.

Mi-am mușcat buzele. Stiam ca sunt mai multe la mijloc privind copilăria lor,dar înțelegeam rezumatul facut de Bebe. Nu era tocmai povestea ei să mi-o spună.
Si auzind toate  acestea și altele pe care le-am inteles printre rânduri,cum pot eu sa ma plâng?
-Bebe,am oftat clatinandu-mi capul...
- Nu trebuie să zici nimic. Ba chiar te-aș ruga sa nu zici nimic. Iar eu nu ti-am povestit asta doar sa faci o comparatie intre vietile noastre. Ti-am povestit doar sa încerci să îl înțelegi pe Alek.
-Tu ai secretul meu,eu il am pe al tau,am zâmbit. Si mi-as dori,mi-am întins palmele,chiar mi-as dori ca ceea ce spui tu sa fie adevărat. Dar Bebe,nu mai stiu nici cine sunt eu. Credeam ca in Anglia m-am redescoperit, dar când am ajuns din nou aici... ma simt pur si simplu goală. Un ghem de emoții contradictorii.
Bebe își musca buzele și ma privi printre gene.
-Inteleg. Asa am fost si eu.
-Și cum ai trecut peste?
-M-am gândit ca daca raman in starea aia,ei câștigă. La început a fost doar prefacatorie. Dar sa fiu înconjurată de oameni și să fac ce vreau fără să îmi pese,m-a ajutat. Faza cu fără să îmi pese,a durat ceva pana mi-a iesit. Si uneori ma gandesc ca nu e tocmai ok sa fii atat de rece. Dar apoi imi amintesc cum naivitatea mi-a venit de hac și imi trece. Iar tu ai noroc,căci eu sunt aici si nu plec nicăieri!
Imi facu cu ochiul,apoi ma trase într-o îmbrățișare.
-Și acum hai sa terminam aici sa putem merge sa mâncăm. Si sa bem!
Am chicotit.
-Fara băutură pentru mine! Dată trecuta mi-a fost rau.
-Asta pentru ca n-ai antrenament!dădu din mână ca si cum nu-i mare chestie și se ridică.
-Bebe,iti mulțumesc și o sa tin cont de sfatul tau. Doar ca totul este proaspăt,am ridicat din umeri, si nu stiu... pur si simplu... Chiar nu vad luminița aia..de la capătul tunelului!
-Doamne fereste,fato! Bine ca nu o vezi!a ras. Stiu ca nu e ușor. Dar  mai stiu si ca o sa reușești!
Doamne cat mi-as dori sa am siguranța ei!