Love Stories Vol III - Broken

Capitol 11

-Dumnezeule! Abia astept sa vii! Chiar trebuie să mai stai încă două săptămâni?! De ce nu iti pui avocații sa finalizeze?
Jess chicoti.
-Stiu păpușa,și mie mi-e dor de tine. Mai sunt doar două săptămâni și apoi n-ai sa mai scapi de mine.
-Daaa,am lungit cuvântul dandu-mi ochii peste cap. De parca as vrea sa scap de tine.
- Nu tu esti aia care se muta in alta țară.  Ce tot vorbesc? Pe un alt continent!
- Nu,dar eu sunt aia fara prieteni,asa ca..
Am oftat jucandu-ma cu o suvita.
-Baby,treaba cu prietenii ține  de tine. Dacă ai lasa pe cineva sa se apropie...
- Pe bune?!
- Pe bune! Sora frumușelului de exemplu. Te-ai mai intalnit cu ea?
M-am strâmbat la telefon,deși Jess nu avea cum sa ma vada.
- Am cautat câteva apartamente.
-Hmm. Vezi doar sa aiba ferestre mari! Am nevoie de..
-Lumina! Stiu Jess!
-Baby,trebuie sa plec. Te pup si te iubesc! Sa nu fii cuminte și să îmi povestești!
M-a pufnit râsul apoi am închis.
Încă două săptămâni!
M-am lăsat să cad pe pat, apoi mi-am inchis ochii.
Am mintit,n-am cautat nimic. Drept urmare,asta trebuie să fac!

După câteva ore simțeam că o sa imi cada ochii direct pe tastatura.
Găsisem câteva apartamente, dar niciunul nu ma atrase în mod special.
Asa ca atunci cand mi-a sunat telefonul am raspuns absenta.
Era Bebe.
-Cine a murit?Ma întreba serioasă.
-Ideile mele, am mormăit. Dumnezeule,nici macar nu pot sa ma uit la telefon.
-Pai Ce s-a întâmplat?
-Caut apartamente,am oftat lasandu-ma pe spate în pat.
-Ai nevoie de ajutor?
-N... de fapt,stii ce? Chiar am.
Sa nu mai zică Jess ca nu sunt sociabilă.
-Pai eu nu am nimic de facut,deci pot sa te ajut cu ce vrei.
-Șiiii...ai chef de vizionat apartamente?

Bebe își ridică sprâncenele sugestiv.
-Asta e perfect!mi-am dat ochii peste cap. Dacă vrei să faci video chat,continuă și începu să râdă. Totuși,ai ferestre mari,asa cum iti doresti!
-Te rog,hai sa bem o cafea! O sa mor daca mai vad încă o mizerie ca asta!
-Baby,ai nevoie de alcool,chicoti ea.
-Dupa asta? Chiar am!
Am început și eu sa rad si am plecat,tipand un "- Nu,mulțumim !" ,apoi am alergat cu ultimele puteri spre lift.
- Nu pot sa cred ca nu gasesc nimic!M-am plâns,rezemandu-ma de peretele liftului.
-Cate Mai sunt?
-Doar unul,dar sunt sigura ca nu o sa imi placa!
-Haide,Bebe imi zâmbi,ultimul! Unul și gata,apoi ne facem cinste cu un cocktail. Sau două.
-Sau mai multe.
Am început să râdem.

Ultimul,asa cum am spus,părea vechi. Se află la etajul unu al unei clădiri vechi din cărămidă. Avea chiar și curte proprie,îngrijită, cu gazon și câteva tufe de trandafiri.
Bebe își ridică sprâncenele arătând surprinsă.
-Stai mai intai sa vedem apartamentul,am mormăit. Părea prea frumos sa fie adevarat.
Ne-a întâmpinat un domn în vârstă, domnul Cole, proprietarul clădirii.
-Aici au stat numai studenți și încă stau. Dar,ne aruncă o privire mijita,nu accept petreceri dezmatate, droguri sau mai stiu eu ce va bubuie mintea in ziua de azi!
O privi pe Bebe acuzator, de parca ea deja plănuia o astfel de petrecere.
Mi-am abținut cu greu râsul.
Ce-i drept,avea și de ce se teme. Bebe era îmbrăcată cu o fusta de blugi,de-o palmă, colanti plasa și un top ce i se oprea deasupra buricului.
-Promitem solemn ca nu vom tine aici petreceri dezmatate cu droguri și alcool. Avem deja o astfel de locație.
-Bun,am intrerupt-o înainte să mai zică și altceva. Mi-as dori sa vad daca apartamentul este potrivit criteriilor mele.
-Și care ar fi acelea?întreba domnul Cole cam zeflemitor.
-Caut ceva luminos, primitor și oarecum spațios.
Am ignorat hmpf -ul bătrânului și am continuat înainte să ne dea afara. Voiam să văd apartamentul asta.
-Prietenul meu este fotograf,iar eu creez..lucruri. nu va faceti griji,nu suntem petrecareti.
-Încă.
Glasul cântat al lui Bebe imi aduse alt zâmbet pe buze,dar eu aveam dreptate.
-Bine,apartamentul trei este disponibil.
Apartamentul trei,cel pe care tocmai îl descuie domnul Cole,are o usa albă,simpla. Dar am simtit ca este acasa de cum am intrat in hol.
Pereții sunt albi,parchetul are o culoare ciudata de maro/negru lucios, ce simt ca o sa necesite o grămadă de curățenie,dar în rest... Asta o sa fie apartamentul nostru!
Nu este tocmai mare,dar este perfect pentru mine și Jess.
Livingul este destul de maricel cât sa încapă o canapea cu fotolii și o masă cu scaune,bucătăria este despărțită doar de un bar, iar dormitoarele au loc doar de un pat dublu și un sifonier. Dar au ferestre imense,iar peretele unde va sta televizorul este din cărămidă.
M-am intors cu ochii strălucitori spre Bebe.
-Asta e!
-O sa avem de cumpărat o mulțime de mobila. Noroc ca stiu de unde si avem si camioneta.
Imi facu cu ochiul,apoi se întoarse spre domnul Cole.
-Il luam.
Domnul Cole scoase dintr-o mapă contractul de închiriere.
-Chiria se plătește în fiecare întâi din lună. Nu mai tarziu! Aveti aici contul unde depuneti banii. Cand va hotărâți...
-Acum! Mi-am scos telefonul și am intrat in aplicația băncii.
Am transferat banii și am semnat contractul cu zâmbetul pe buze.
Apoi când am rămas singure am început să râd și să țopăi.
-Vai Bebe! Sunt atat de fericita! Putem sa mergem chiar azi sa luam mobila?
-Pai..Bebe se uita încruntată la telefon,apoi imi facu semn sa astept un minut.
I-am trimis o poza cu ferestrele imense lui Jess cu mesajul ca abia astept sa ajungă.
Două săptămâni pare extraordinar de mult. Dar totusi! Încă două săptămâni și.. 
Si ce?
Ma simt de parca peste două săptămâni,când ajunge Jess,pot sa respir din nou. Da! Asta e! Asta e senzația pe care o am!
Bebe își drese glasul în urechea mea facandu-ma sa tresar.
-Baby,am facut rost de camionetă,dar daca vrei sa ingropam pe cineva... Se strâmbă usor,iar eu m-am încruntat nedumerită.
-Cum?Am bolborosit.
-Pai ai privirea aia.. stii tu! Pe care o au criminalii înainte de.. își ridică sprâncenele sugestiv.
Am pufnit amuzată,iar Bebe ma trase de mână spre ieșire.
-Ai noroc fetiță! Ti-am facut rost și de masina și de cărăuș. Acum,Noi avem doar de cumpărat chestii. Si trebuie sa ne grăbim! Haide,ne întâlnim la magazin!
Am iesit alergând din bloc,râzând.