Love Stories Vol III - Broken

Capitol 4

-Domnișoară! Domnișoară! Am aterizat!

Mi-am deschis ochii buimacă și m-am încruntat. Aveam picioarele amorțite,am observat când am incercat sa ma ridic de pe scaun. Adormisem într-un final,într-o pozitie proastă.
De fapt,oricum ma dureau toate.
Am oftat și mi-am scuturat usor picioarele.

-O sa fiu gata într-un minut,am spus cascand, apoi mi-am sters lacrimile din colțurile ochilor.

-Masina va asteapta afară, a continuat insotitoarea de zbor zambindu-mi.
M-am mirat ca nu s-a speriat de felul în care arătam.
M-am încruntat la ea când a încercat să imi dea părul din ochi.
Era o femeie tânără,de vreo treizeci de ani. Si cred ca putea mai bine decat sa lucreze pentru tatăl meu. Dar m-am limitat doar la încruntătură.
Mi-am luat geanta de mână și am ieșit schiopatand. Picioarele ma intepau si în curând aveau să mă gadile. Speram doar sa ajung la masina cand avea sa se întâmple asta. Nu mai aveam nevoie si de o rostogolire pe scări.

Aerul era rece afară,iar cerul era înnorat. Nu ploua,cel puțin nu încă. Asta era cam tot ce stiam despre Anglia: ca au o regină,ca vorbesc engleza si ca ploua tot timpul. Exact ce aveam nevoie!
Dar de ce am eu nevoie?
Am oftat și m-am împiedicat pe ultimele trepte. Un bărbat imens, îmbrăcat într-un costum complet negru m-a prins chiar la timp. Era probabil una dintre gărzile tatei. Il uram și pe el,deși nu imi făcuse nimic,doar ma ajutase.
M-am urcat in masina fără să multumesc sau sa spun la revedere cuiva.

Eram devastată. Devastată pentru frații mei,pentru mama,care a a ramas singura cu monstrul,pentru mine...
Dumnezeule!
Il uram atat de tare!
Cum a putut să ne facă asta?
Cum a putut tatăl nostru sa ne faca asta?
Am gresit,este adevarat,dar pentru restul,restul vietii în care ne-a ținut în teroare, ce scuza avea?
Mi-am sters lacrimile și mi-am inchis ochii oftand.
Ce putea fii mai rau de atat?

Instituția arăta ca o închisoare, am observat imediat ce am intrat pe porțile imense din fier.
Era poziționată pe un adevarat domeniu,imprejmuit de un gard înalt,ce nu putea fi escaladat.
La poarta erau patru gărzi,ce au verificat minuțios masina.
Oricum nu ma gândisem sa fug de aici,unde m-as fi dus? Dar văzând atat de multa pază și strictețe, imi distruse și ultimul gram de speranță.
Am pufnit. Speranță la ce?

Clădirea era și ea pe masura domeniului. Înalta,monstruoasă,ca un castel bântuit,dar bine păstrat. Avea chiar și turnulețe. M-am cutremurat,apoi am bajbait prin geanta după pălărie.
Curtea era plina de mașini,adulți și copii ce se îmbrățișau. Voiam și eu așa ceva.
Mi-am strâns maxilarul și mi-am fixat pălăria pe cap,în asa fel încât să nu mi se vada vanataile,apoi am coborât din mașină.
Si tot ce a urmat dupa,a trecut ca prin ceață.
Dar până la urmă,a fost bună la ceva garda tatei.
M-a condus în camera,apoi a bolborosit ceva ce bineînțeles nu am auzit,apoi a plecat.
Dar n-am fost nevoită,cel puțin pe moment, sa fac nimic. Nimic altceva înafara sa ma prăbușesc și să plâng.

***

-Deci tu esti eleva noua!
Am ignorat vocea,la fel cum am ignorat totul până în moment acela. Mi-am gasit orarul pe biroul din camera,a doua zi când m-am trezit,împreună cu micul dejun. Am fost recunoscătoare pentru asta. Apoi,timp de o săptămână, mâncarea mi-a fost adusă în cameră de catre o femeie. Nu m-am obosit sa aflu cine este.
Pana in prima zi din urmatoarea săptămână,când nu mi-a mai adus nimeni nimic.
Asa ca am răbdat o zi de foame,dar urmatoarea zi ma aflam pe holurile interminabile ale noii mele școli-casă.
-Hei!
Am tresărit când cineva ma prinse de umăr.
M-am intors încruntată si am m-am strâmbat.
Ce naiba?!
În fața mea stătea un băiat... Sau ma rog.. o fata într-un corp de băiat.
Cum am realizat asta?
Păi.. poate din cauza cămășii roz mulate. Sau poate din cauza pantalonilor albi,la fel de mulati.
- Nu ma înțelegi? Sau faci parte din echipa fetelor cu nasul pe sus?ma întreba cu buzele tuguiate, studiindu-ma din cap pana in picioare.
Mda,expresia fetei imi întări impresia.
- Nu fac parte din nicio echipă,am răspuns și am încercat să mă întorc,dar în ciuda corpului lui subțire,avea destul de multă forță.
-Oh baby,atunci n-ai nicio șansă aici!
Am simtit un ghimpe in suflet auzindu-i forma de alint.
Frații mei și Rhea imi spun asa.
-Dar din moment ce esti nou nouță, se înțelege.
Mi-a facut cu ochiul,apoi s-a autoinvitat pe lista mea inexistentă de noi prieteni.
M-a cuprins de brat și m-a tras mai departe pe coridor.
-Presupun ca ti-e foame! Mie mi-e o foame de lup! Trebuie să intretin cumva superbitatea asta de corp!
Gesticula frenetic cu mâna libera,etalandu-si corpul,la fel de inexistent pe scara superbității, ca și lista mea de prieteni.
Dumnezeule! Imi era atat de dor de Rhea!
- Eu sunt James, dar prietenii imi spun Jessy. Tu cine esti noua mea prietenă și care este povestea ta?
Am oftat.
De ce a trebuit să mă pricopsesc cu ăsta pe cap?
-Nu-i nimic! Avem timp de vorbit! Avem timp o vară întreagă!exclama vesel, apoi începu să țopăie în pași de dans.
Eram pe cale să fac un atac. Nu stiu de care,dar simțeam că nu pot sa respir.
Imi era atat de dor de casa,de frații mei,de Rhea,de tot ce insemna ceva pentru mine,încât simțeam că o sa mor.
-Ajunge!Am țipat. Asculta,nu am nevoie de prieteni,nu vreau sa vorbesc despre nimic și te rog,te rog sa pleci!
M-am smucit din stransoarea lui și m-am lipit de perete. Picioarele mi-au cedat și am aterizat în fund,dar nu ma simțeam în stare să ma mai ridic vreodată.
Mi-am inchis ochii si mi-am strâns genunchii la piept,ascunzandu-mi fata in ei.
Inima o simțeam batandu-mi frenetic în gât,sufocanfu-ma, în urechi,surzindu-mă.
N-am tresărit când o mână mi se așeză pe cap. Stiam ca este Jessy.
Si chiar daca nu il voiam lângă mine,era bine sa il simt acolo. Sa stiu ca nu sunt complet singura,deși eram.
Tata imi apăru în spatele pleoapelor,încruntat,asa cum l-am văzut atatia ani,iar cuvintele lui imi biciuiau sufletul. Tarfa,curvă,bună de nimic...