Love Stories Vol III - Broken

Capitol 8

Mi-am tras repede rochia pe mine,mi-am stors părul,am îndesat maieul lui Alek în geanta și am coborât din mașină.
Încă este devreme, relativ. Asa ca,de ce este masina tatei acasa?
Am oftat și am intrat in casa. Am urcat scările în fugă și m-am aruncat pe pat zâmbind.

Imi petrecusem jumatate din zi cu Alek. De fapt,el își petrecuse jumatate din zi cu mine,eu oricum nu aveam ce sa fac altceva.
Dar de ce?
M-am intors pe burta. Părul ud ma deranja,dar voiam să lenevesc.
Si..am chicotit. Jessica ii spusese "iubire"sau ceva de genul în seara aia pe pista. Iar azi a ignorat-o ca și cum nu au nicio legătură.
Nu inteleg.
Fluturii nenorociți imi rod stomacul!
Mi-am mușcat buzele și am chicotit din nou.
Alek nu s-a comportat niciodata cu mine ca un nemernic.
Asa ca,ce ma retine sa imi fac speranțe? Sa cred,sa vreau?
Bine,vreau,dar de crezut..
Am oftat.
Apoi m-am ridicat și am intrat in baie. Trebuie să scap de tot mirosul asta de mâl.

Se făcu seara până am terminat cu spălatul și aranjatul.
Si inca imi doresc sa ma tund. Vreau o schimbare. Dar părul imi acoperă cel mai bine spatele,asa ca..încă nu.
Asa ca m-am îmbrăcat într-un trening roz,m-am încălțat cu adidași și mi-am mijit ochii în oglindă,studiindu-ma . Arat acceptabil. Nu stiu ce vreau,dar nu prea imi surâde ideea sa ma imbrac dezbrăcată. Vreau sa merg pe pista.
Mi-am întins părul și l-am lăsat liber,m-am machiat putin si am coborât.
Si oricât am sperat ca tata sa nu fie acasa sau sa nu ma întâlnesc cu el,n-am avut noroc.
Tocmai ieșea din birou când am deschis ușa de la intrare.

- Unde pleci?
M-am intors oftand. Greutatea ce imi apăsa pieptul este activată,ca și golul din stomac. Iar tonul ala de ai-facut-ceva-gresit,deși eu nu făcusem nimic,imi bloca aerul în gât.
-Afara. Am ridicat din umeri,apoi mi i-am îndreptat când el se încruntă.
-La ora asta?
I s-au umflat nările  ,iar mie mi au transpirat palmele. Este nervos.
Am înghițit nodul din gât și mi-am ridicat bărbia. Gata cu rahaturile! Sunt majora,fac ce vreau!
Pot sa scap!m-am îmbărbătat.
-Da. De ce?
El își ridică sprâncenele surprins de actul meu rebel. Apoi își inclesta maxilarul.
-Cred ca trebuie sa avem o discutie,marai el.
-Și eu cred asta,doar ca nu acum,am replicat intorcandu-ma spre ușă.
-Ba chiar acum! Atata timp cat stai sub acoperișul meu,mănânci mâncarea mea și cheltui banii mei,faci ce spun eu!
Ochii mi s-au impaienjenit de lacrimi,dar i-am strâns, alungandu-le.
-Nu-ti mai fa atatea griji! Mi-am dat seama,am rostit gatuita. Am văzut cât de bine iti e fara noi! Dar stii ce?m-am intors spre el și nu mi-a mai pasat ca lacrimile imi curg pe obraji. Nu noi am intrat in viata ta! Tu ne-ai facut! Nu noi am cerut să fim aici! Tu ne-ai vrut! Iar când ai dat greș,cu brio,în privința noastră,ne-ai aruncat! Asa ca,nu-ti fa griji,imi caut un apartament. Il caut de ceva timp.
Dintr-o mișcare fu în fața mea,iar palma ce imi facu fața sa ardă, ma lipi de perete.
- Nu esti tu in masura sa ma judeci!marai printre dinți,aplecandu-se amenințător deasupra mea. Începusem să tremur.
-O sa rămâi singur,am scuipat cuvintele. Singur,iar eu o sa ma bucur!
Ridică din nou mâna, dar vocea mamei tipand il opri.
-Xander! Daca o singura data mai ridici mâna asupra lor,ii iau si plecam!
Gura mi s-a deschis,iar eu sunt atat de socata incat nici nu mai respir.
Mama sta in dreptul nostru,cu ochii scaparand de furie.
-Poftim?
Glasul lui este tăios și mi-e frică să nu îi facă și ei ceva. Mi-am lins buzele.
-Și unde sa te duci?
M-am încruntat.
-Mă faci sa cred ca oriunde este mai bine decât aici,mama șopti și mi-am strâns ochii când am realizat în ce hal au lovit-o vorbele lui.
- Nu am uitat,spuse gafaind, nu am uitat  încă ce ai facut pentru mine,dar este din ce in ce mai greu să îmi amintesc. Unde esti Xander? Cine esti tu? Si cine dracu suntem noi? Căci nu realizezi și ne faci si pe noi sa uitam cine suntem!
Tata se îndrepta și înghiți în sec.
Înghiți în sec!
Mi-am lins buzele și m-am strecurat pe usa afara.
- In seara asta dormi în camera de oaspeți. Sau du-te și imbatata-te,nu-mi pasa! Fa ce stii mai bine,dar maine dimineata,la cafea, vreau sa ai prioritățile stabilite și să mi le spui!
-Jo..
-M-ai facut sa imi amintesc tot ce e mai rau! Dar cel mai grav dintre toate,este ca imi faci copiii sa treaca prin același rahat! Copiii mei! Si ai tăi,în caz că ai uitat! Revino-ti,altfel plecam! Sunt mari,sunt pe picioarele lor.
-Ce este asta Jo? Mă ameninți?tata întreba cu o voce joasă,dar amenințarea din ea lipseste. M-am mai linistit un pic.
-Iti promit!ii replica mama,apoi cred ca a plecat,căci după câteva momente in  care mi-am auzit doar inima bubuind,usa vibra sub mine,iar tata înjură atat de urat,incat am luat-o la fuga.
Am luat primele chei,sunt ale lui Hardin, și am plecat în cea mai mare viteză. 
Vai,ce viață minunata!
Mi-am sters lacrimile,dar altele le-au luat locul.
Unde esti Rhea?