Love Stories Vol III - Broken

Capitolul 13

Mi-am umezit buzele,mi-am compus o față nesigură și am coborât din mașină.
Capul imi ajungea până la pieptul lui Alek. Mirosea frumos. A gel de dus si o urmă de parfum.
Eu miroseam ca naiba!
-Despre ce vorbesti? Vocea imi suna pitigaiata chiar și pentru urechile mele.
Bebe veni lângă noi.
-Dumnezeule! Marina! Cine ti-a facut asta?
Privirea ei șocată/furioasă mi-a facut sufletul sa se strângă.
M-am intors cu spatele si m-am prefăcut că ma uit in oglinda retrovizioare.
Stiam deja ce o sa vad. Văzusem când imi adunasem lucrurile din baie.
Am scos un sunet neclar din gât.
-Pai.. Am gesticulat spre mașină încercând să mă gândesc.
De ce naiba nu ma gândisem mai devreme?
Pentru ca înafara de în seara aia apocaliptică, tata nu m-a lovit pe fata. Sau cel putin,nu mi-a lăsat urme mai rele decat o umflatură roșie,care putea fi justificată destul de usor. Vânătaile de pe brațe le acopeream cu mâneci lungi,cand imi era greu sa ma așez spuneam că am febra musculara și tot așa.
Acum ochiul imi era umflat si galben spre colț,pe pomete aveam o vânătaie mov,iar colțul buzelor spart.
Minunat.
Am încercat să zâmbesc strâmb.
-Una dintre astea mi-a căzut în față când am incercat sa o scot din dulap .
Mi-am lăsat capul în jos ,încercând să îmi acopăr fața cu părul.
-Se vede tare ,nu?
Alek își inclesta maxilarul si ma privi printre gene.
Nu ma credeau.
Am oftat.
-A fost o prostie bine? Nu ma gândeam ca am chestii în ea. Feon,placa de întins părul,chestii din astea. A fost grea.
Bebe își clatină capul și nu stiu daca gestul ei spunea că nu ma crede sau doar ca sunt extrem de proastă.
Imi transpiraseră palmele.
-Hai sa ducem astea sus,spuse într-un final.
Alek încă ma cerceta cu privirea lui printre gene.
Am dat din cap și am zbughit-o spre portbagaj începând sa scot valize.
-Cred ca ar fi mai bine daca ne-ai lăsa pe noi,mormăi Bebe și imi lua una dintre valize din mână.
Doamne! Cat de stânjenită ma simteam. Imi venea sa plâng.
-Nu,e ok. Atata timp cat nu sunt undeva pe sus și nu există varianta sa imi cadă..
-Marina.
Alek imi puse o mână pe umăr și mă întoarse.
Mi-am mușcat limba sa nu gem. Ma apucase de umărul vânăt.
-Nu stii sa minți. Las-o asa. Pe moment.
Bebe pleca cu pas grăbit,trăgând după ea două valize mari.
-Eu... Nu mint.
-Bine,răspunse iute. Du-te înăuntru,le aduc eu.
Am luat două genți și am plecat.
Fir-ar al dracului!
Il uram! Il uram din suflet!
Am clipit apăsat și m-am uitat în sus,ajungând lacrimile.
Ma simteam patetică.

Bebe lăsase valizele în mijlocul sufrageriei și se întoarse spre mine.
-Te-am sunat si aveai telefonul inchis asa ca am venit aici și te-am asteptat.
-M-ati asteptat mult?
M-am intors cu spatele cercetand ce am in valize sa stiu unde le duc.
-Nu. Marina.
M-am intors spre ea.
Își mușca buzele și ma privea serioasă. Nici urmă de Bebe zăpăcita.
-Nu vreau sa fiu enervantă sau stresanta, dar sunt aici,bine?
Am înghițit în sec.
Nu voiam să o mint. Nu pe ea.
Dar daca i-as fi zis,cum as fi fost sigura ca nu ii spune lui Alek?
Aveam nouăsprezece ani,pentru Numele lui Dumnezeu!
Si inca ma bătea tata!
Ceva minunat!
-Stiu. Nu esti,am asigurat-o. Adică,multumesc.
Doamne!
Bebe ma mai privi câteva clipe, apoi se apropie usor de mine.
-Esti vânătă și pe mână și probabil și pe umăr. Dacă nu vrei sa observe Alek,schimba-te cu ceva. Si esti îmbrăcată la fel ca ieri.
Ma mângâie pe cap de parca as fi un animal rănit,apoi marai.
-La dracu cu asta! Am incercat! Nu e pentru mine! Eu nu pot sa tac!
M-a ridicat de cealaltă mână și m-a tras în baie,incuind ușa. A dat drumul apei la dus.
Si ma privi.
-Da-ti bluza jos!
-Poftim?am clipit amorțită.
Aveam sa plâng.
-Bine,dădu din cap. Bine,repetă. Își trase maieul colorat peste cap.
M-am încruntat.
Până se întoarse într-o parte.
Mi-am pus mâinile la gură scoțând un sunet chinuit.
Bebe avea o cicatrice pe coaste, de sus pana deasupra soldului. Fusese cusută.
-Una din familiile adoptive avea mai mulți copii. Cand s-a întâmplat asta,gesticula cu mâna spre cicatrice, nu am mai avut cu ce să mint. Nu am fost destul de convingătoare pentru protecția copilului. Si am inteles ca nu e vina mea. Nu era vina mea pentru nici una dintre lovituri. Aveam zece ani. Cum putea sa fie vina mea?
M-am lăsat să cad,cu spatele lipit de perete.
-Dar până atunci,ba ma împiedicam si cadeam pe scări,ba am alunecat cu mâna pe aragaz,ba usa frigiderului imi izbise fața. Stiu,iubito. Nu e vina ta.
Se lasa pe vine în fața mea și ma îmbrățișă.
-Acum,te rog,pentru sănătatea mea,lasă-mă sa te vad. Te rog.
-Sunt ok,Bebe. Am clătinat din cap. Vreau sa iti povestesc,adică.. Nu sunt sigura. Dar acum sunt ok.
Bebe ofta clătinând din cap.
Își lăsă maieul peste sutien, acoperind cicatricea aceea groaznică.
-Cine ti-a facut asta?șopti.
Am zâmbit printre lacrimi.
Nu se lasă.
-Tata.
Am înghițit în sec.
-Pentru ca te-ai mutat?
-In mare,am ridicat din umeri. Am oftat și am început să îi povestesc.
Bebe se așeză lângă mine și imi lua palmele în palmele ei.
Ma liniștea.
-Eu.. asa a fost de când ma stiu. Orice prostie.. Daca era lumina aprinsă, tipa,daca era stinsă, tipa. Nu aveam voie sa merg nicăieri. Doar Rhea venea la mine și atunci era cel mai bun om. Asta daca nu stătea prea mult acasa. Daca întârziam de la școală, mi-am clătinat capul,ma trăgea de păr, imi spunea.. în fine. O data m-a batut mai rău. Aveam vreo cinsprezece ani. M-am uitat cu Rhea la un film porno,am chicotit printre lacrimi. Am uitat sa sterg istoricul laptopului. Am crezut ca o sa ma omoare. Am facut pe mine atunci. Dar nu a fost atât de rau niciodata ca acum doi ani.
-Atunci când ai plecat,nu?
Am dat din cap.
-Turbase. A fost o prostie. Am fost o proastă,Stiu! El.. Ma astepta, văzuse filmarea.
Bebe suspină și ma strânse mai tare de palme.
-M-a târât în birou. A lovit-o și pe mama. Atunci m-a batut rău. Cu cureaua. Pana au ajuns frații mei acasa. Ii umplusem cămașa de sânge lui Hardin. Si nu a contat cât am plâns,cât l-am implorat,din cauza mea a doua zi i-a trimis în armată.
Nu puteam sa respir.
-Dar ei nu au fost supărați. Dumnezeule! Au stat cu mine toata noaptea. Amândoi. M-au spălat și m-am sters. Si el i-a gonit. Din cauza mea.
Asta a fost vineri seara. Sâmbătă ei nu mai erau acasa. Luni am fost în Anglia.
-Of, iubito!
Bebe ma strânse în brațe plângând alături de mine.
-Imi pare rau! Nu esti tu de vina! El e un nenorocit! Ar trebui să îi tăiem cauciucurile! Sa ii dam foc la mașină!
Am chicotit printre lacrimi.
-Hunter i-a tăiat cauciucurile o dată. După ce tata i-a găsit iarbă în mașină. L-a bătut atunci și l-a bătut și după ce a văzut cauciucurile taiate.
-Imi place Hunter! Ar trebui sa ne faci cunostintă! Bebe imi zambi,dar eu n-am reusit sa ii întorc zambetul. Haide sa te spălăm.
Bebe se ridică și ma ridică și pe mine.
Imi tremurau picioarele.
-Acum esti in regula! Nu mai trebuie să stai acolo!
-Stiu!Am dat din cap și am tras aer în piept.
-Mă duc sa caut prosop. Cred ca am vazut intr-o valiză. Ma întorc.
-Am tras-o de mână.
-Te rog,nu-i spune nimic lui Alek!
Bebe mustaci.
-Te rog!Am insistat cu ochii mari. Eu..înafara de frații mei și Jess,nici macar Rhea nu stie tot. Te rog,nu vreau sa stie. Promite-mi!am prins-o de mâini.
-Ok. Nu ii spun. Intra in dus.
Am închis ochii si am tras din nou aer în piept. Simțeam că nu pot sa respir cum trebuie.
Daca făcusem o prostie ca i-am povestit?
Am tras furioasă de tricou și l-am aruncat într-un colț.
Bebe intra cu o geanta în care aveam chestiile de baie.
Își strânse buzele când mă văzu, dar nu spuse nimic.
-Alek aduce restul din mașină. Te las sa te speli.
Ma mai cerceta putin din priviri,apoi pleca.