Darul

Descriere

Darul vă v-a încânta prin intrigă și stilul plin de umor al cărții. Ambele personaje principale vă vor cuceri, chimia dintre ele fiind foarte puternică încă de la primele pagini. Nathan este un bărbat uriaș de statură, plin de mușchi, un războinic dur și viteaz, călit în lupte, dar care se va dovedi capabil de multă tandrețe, iar Sara este bună, iubitoare și inocentă, dar în același timp foarte loială și curajoasă.

Acțiunea cărții 1802, când regele George, deja cu mințile rătăcite, s-a decis să pună capăt vrajbei ce exista de secole între clanurile St. James, o familie de războinici neîntrecuți, și Winchester, o familie de oameni uneltitori, dornici de înavuțire. Soluția regelui a fost să facă un contract de căsătorie pe care să-l semneze ambele părții, care stipula că Nathan, marchiz de St. James să o ia în căsătorie pe Sara Winchester. În urma căsătorie Nathan urma să primească o sumă mare de bani și, dacă producea și un moștenitor, intra în posesia unui teren aflat între proprietățile celor două familii, foarte important întrucât rezerva de apă trecea pe acolo. Dacă însă erau încălcate condițiile impuse, toată averea promisă de rege intra în posesia familiei Winchester.

Toate bune și frumoase, până facem cunoștință cu cei doi miri. Nathan, marchiz de St. James, era tânăr cu un păr arămiu închis și ochi verzi ce, deși abia împlinise paisprezece ani, se remarcase deja prin vitejia și forța sa în lupte. A pășit arogant în sală, nerăbdător să-și cunoască mireasa hărăzită, ce se lasă așteptată. Când a ajuns în sfârșit, mai mult târâtă, i-a făcut pe toți să izbucnească în râs. Sara cu ochi căprui, o cascadă de bucle aurii și o față angelică, era o mică furie, învăluită într-o pătură veche de care ținea cu putere. Se agățase cu disperare de piciorul tatălui ei și se străduia să-i smulgă cu dinții o ciosvârlă din genunchi. Baronul Lawrence, în casa căruia se desfășura ceremonia, și-a pierdut răbdarea. A înșfăcat mireasa cu pătură cu tot și i-a trântit-o lui Nathan în brațe. Mireasa și-a aruncat brațele după gâtul lui Nathan, implorându-l să nu-l lase pe tatăl ei să o bată.

"Dintr-o dată, devenise apărătorul ei. Nathan  nu-și mai putea expresia plictisită. Prinzându-și mai bine mireasa în brațe, își relaxă poziția.

Sara, epuizată după lungul drum cu trăsura și criza obositoare de la sosire, se tot freca pe  nas cu marginea păturii. În câteva minute, adormi adânc.

Saliva începu să i se prelingă pe gâtul lui.

Mirele nu-i află vârsta până când funcționarul începu să citească datele civile pentru nuntă.

Mireasa lui avea patru ani.„

Acțiunea cărții se mută în anul 1816. Nathan și Sara nu se mai văzuseră din ziua nunții.

Nathan parcusese un drum presărat cu multe obstacole. Forțat să se confrunte cu trădarea tatălui său, care complotase contra regelui, trebuie să se lupte din greu pentru a reabilita numele familiei. Silit de împrejurări, se apucase de piraterie, pe care o practicase cu mult succes sub numele de Pagan. nu era însă decât o problemă de timp până ce avea să fie prins și spânzurat, astfel că la la insistențele bunului său prieten Colin se lasă de piraterie și înființează cu acesta Compania de Navlosiri Smarald. Deși era cinic în privința femeilor, întrucât în urma trădării unei foste iubite ajunsese să fie încarcerat și biciuit, darul promis de rege l-ar fi ajutat să-și dezvolte afacerea începută, astfel că era hotărât să ducă la îndeplinire contractul, în ciuda faptului că femeile Winchester aveau reputația că se îngrășau peste măsură, având o poftă de mâncare gigantică.

Însă, deși le trimisese o scrisoare familiei Winchester în care îi anunța că vine să-și ia mireasă, aceasta plecase de acasă tocmai atunci, culmea chiar pe una din corăbiile lui Nathan, astfel că acestuia nu i-a rămas decât soluția să o răpească, dându-și seama că nu i se va oferi de bunăvoie. Totuși, Colin l-a convins pe Nathan să o vadă de la distanță în prealabil, măcar să fie sigur că va încăpea pe fereastră. Stupoare! Sara era o tânără încântătoare, prea frumoasă, prea feminină și prea subțire pentru a face parte din familia Winchester.

De fapt, Sara nu știe nici o clipă că Nathan dorise să o ia. Fusese trimisă de acasă la sora mamei, Nora, sub pretextul că nu mai primiseră nici o scrisoare de la aceasta de mult timp. La întoarcere, Sara insistă ca Nora să o însoțească, întrucât mamei ei îi era foarte dor de ea. Din păcate, fără să știe, îi făcuse jocul tatălui și unchiului ei, care, imediat ce sosiseră, o sechestraseră pe Nora, intenționând să pună mâna pe averea acesteia.

Sara foarte bună la suflet și extrem de atașată de Nora, simțindu-se în plus și vinovată de rolul pe care-l jucase fără să vrea, s-a hotărât să o elibereze de una singură.

Astfel că noaptea, pe când Nathan tocmai se pregătea să se cațere până la fereastra ei, vede cu multă stupoare că diverse articole femeiești zburau de acolo. După ce umbrela l-a lovit în umăr, s-a ferit de celelalte, observând apoi că mireasa lui cobora cu mult curaj, dar fără nici o îndemânare, fiind de câteva ori pe punctul să-şi rupă gâtul, el fiind de fiecare data pregătit să o prindă. Intrigat, a urmărit-o să vadă unde se duce, azvârlindu-i cât colo pe câțiva bandiți care încercaseră să o atace pe drum. Ajunsă la casa unchiului ei, Sara era pesemne hotărâtă să intre prin efracție, dovedind o totală lipsă de talent în acest sens.

Bineînțeles că un servitor venise, alertat de zgomot, dar Nathan avuse grijă să-l adoarmă.

În curând, s-a dumerit de scopul ei, întrucât, după multe bufnituri, zdrăngănituri și vaiete, Sara s-a arătat însoțită de mătușa ei, deducând din convenție că pe aceasta dorea s-o salveze, rezervând locuri pe corabia ce urma să plece. Însă mătușa ei nu dorea sub nici un chip să plece fără verigheta pe care i-o dăduse răposatului ei soț și care, din păcate, fusese furată de unchiul Sarei și se găsea pe degetul lui mic.

Neînfricată, Sara decide că trebuie să o recupereze și tocmește un cupeu să le ducă la cârciuma unde știa că se găsea acesta, Nathan agățându-se și el de cupeu.

Ajunsă acolo, l-a trimis pe vizitiu să-l aducă afară pe unchiul ei. În locul acestuia a venit însă omul lui de încredere, Clifford, cel care o răpise de fapt pe Nora. Auzind acest lucru, Sara i-a trântit un pumn în nas și s-a apucat să-i facă morală, amenințându-l  cu grele represalii din partea soțului ei.

Sara a fost încântată să vadă că i-a reușit de minune cacealmaua, aceasta părând de-a dreptul îngrozit. De fapt, Clifford îl recunoscuse pe uriașul ce stătea la trei metri în spatele ei.

Încurajată de succes, Sara a intrat în cârciumă plină de hotărâre, s-a repezit la unchiul ei, i-a smuls verigheta de pe deget și a început să recite același text de amenințare. Unchiul ei a ridiculizat-o însă, spunându-i că ar putea să o zvânte i în bătaie și nici un St. James nu-i va lua apărarea. În drum spre ieșire, mai mulți clienți de reputație îndoielnică au înconjurat-o, dornici să pună mâna pe ea. Era timpul ca Nathan să intervină, ceea ce acesta a făcut-o cu iuțeală fulgerului, pocnind din bici și împrăștiindu-i pe atacatori. Sara, complet impresionata, a leșinat în brațele lui, nemaiauzind amenințarea clară pe care Nathan i-a adresat-o unchiului ei să nu se mai apropie în veci de ea sau mătușa ei, dacă mai vrea să mai vrea să trăiască.

Revenită în simțiri, Sara i-a mulțumit plină de recunoștință uriașului ce o salvase, zicându-i să o lase jos din brațe, întrucât se întâmplă ca ea să fie măritată. Când Nathan și-a dezvăluit identitatea, precizându-i în același timp că ea îi era datoare cu o noapte a nunții, a realizat că, în ciuda trecerii anilor, mireasa lui tot o furie rămăsese. Făcând un tărăboi cumplit, a început să zbiere că totul nu e decât o farsă, astfel că Nathan, amuzat de reacția ei, a dus-o pe sus în cabina lui de pe vas, a luat-o și pe mătușa ei, lăsând-o în seama omului de încredere Matthew, și-a adunat echipajul și a pornit la drum.

După ce se termină zbiertele, Nathan s-a dus în cabină pentru a-i preciza soției sale îndatoririle sale, din care cea mai importantă era să-l asculte. Imediat, Sara i-a ripostat că și ea se aștepta ca el să-i asculte și să-i îndeplinească toate dorințele ei și, mai mult, s-o iubească și s-o prețuiască, întrucât așa scrie în contract.