Capitolul X

1.1K 111 7
                                    

Nathan se duse direct în cabina Norei. Nu se opri să ciocănească. Imediat ce dădu uşa de perete, se auzi un glas gros:

— Cine-i?

Recunoscând glasul bubuitor al marinarului, Nathan aproape că zâmbi. Era clar că Matthew împărţea patul cu Nora.

— Am de vorbit cu Nora, anunţă el.

Mătuşa Sarei se trezi, cu o tresărire. Scoţând o exclamaţie de spaimă, îşi trase pătura până la bărbie. Se înroşise la față ca flacăra lumânării.

Nathan veni până lângă pat şi se opri, cu mâinile la spate şi privirea în jos.

— Sara e bolnavă, anunţă el, înainte ca Nora să poată scoate o vorbă.

La auzul acestor cuvinte, stânjeneala bătrânei de a fi fost surprinsă într-o asemenea situaţie compromiţătoare se risipi imediat.

— Trebuie să mă duc la ea, şopti, chinuindu-se să se ridice. Ştii cumva de ce anume suferă?

— Vrei să arunc şi eu o privire? întrebă grăbit Matthew, înlăturând pătura.

Nathan clătină din cap, dregându-şi glasul.

— E problema... aia a femeilor.

— Ce problemă a femeilor? repetă nedumerit Matthew.

Nora îl bătu pe dosul mâinii, rămânând cu privirea spre chipul lui Nathan.

— Are dureri mari?

Nathan dădu din cap.

— Îngrozitoare. Spune-mi ce pot face ca s-o ajut.

Norei i se păru că vorbea pe un ton la fel de repezit ca al unui comandant de oşti.

— Un pahar mare de brandy ajută uneori, sugeră ea. Nici o vorbă bună nu i-ar face rău, Nathan. Ţin minte că eram foarte emotivă, în fiecare lună, cu acel prilej.

— Şi altceva nu mai pot face pentru ea? mormăi Nathan. Dumnezeule, Nora, are dureri. Nu pot s-o las aşa!

Cu mare efort, Nora reuşi să-şi ascundă zâmbetul. Nathan părea gata să omoare pe cineva.

— Ai întrebat-o ce-ar putea-o ajuta?

— A zis c-o vrea pe maică-sa.

— Cu ce s-o ajute maică-sa? întrebă Matthew.

— Are nevoie de soţul ei, dragă, răspunse Nora. Nathan, vrea s-o mângâie cineva. Încearcă s-o masezi pe spate.

Nathan ieşea deja pe uşă. Imediat ce o închise în urma lui, Nora se întoarse spre Matthew.

— Crezi c-o să-i spună Sarei că noi doi...?

— Nu, iubito, n-o să-i sufle o vorbă.

— Nu vreau s-o mint, dar ea le vede pe toate numai în alb şi negru. Nu cred c-ar înţelege.

— Acum taci, o linişti Matthew, sărutând-o, şi o cuprinse în braţe. Se va maturiza, cu timpul.

Nora era de acord. Schimbând subiectul, şopti:

— Nathan începe să ţină la Sara, nu-i aşa? Nu peste mult, îşi va da seama că o iubeşte.

— O fi iubind-o el, Nora, dar n-are s-o recunoască niciodată. Băiatul ăsta a-nvățat de mult să se apere de orice încurcături sufleteşti.

La auzul acestor cuvinte, Nora pufni.

— Prostii, obiectă ea. Dacă ar fi o femeie obişnuită, poate că ai avea dreptate, Matthew, dar ai observat desigur că Sara mea nu e ca toate celelalte. Este tocmai nevasta de care are nevoie Nathan. Crede că soţul ei o iubeşte, şi nu va avea nevoie de mult timp ca să-l convingă că aşa e. Aşteaptă numai, şi-ai să vezi!

DarulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum