Darul

Capitolul XV

Sara îşi petrecuse după-amiaza în camera de oaspeţi, scriindui prinţului un răvaş prin care-i solicita o audienţă în după-amiaza următoare. Lipi plicul şi tocmai se pregătea să iasă pe coridor pentru a-i cere lui Sterns să trimită un mesager la Carlton House, când o interceptă Caine.

Venise s-o cheme la cină. Sara îi refuză foarte politicos invitaţia, insistând că nu-i era foame. La fel de politicos, Caine insistă să mănânce ceva. Nici nu vru să discute – i-o şi spuse, în timp ce o conducea pe culoar.

Jimbo aştepta în hol. Sara îi dădu plicul şi-i ceru să ducă scrisoarea. Caine întinse mâna peste capul ei şi culese scrisoarea din mâinile marinarului înainte ca acesta să accepte comisionul.

— O trimit eu, cu un servitor, explică el. Jimbo, condu-o pe Lady Sara în sufragerie. Vin şi eu într-un minut.

Imediat ce Jimbo şi Sara dădură colţul, Caine desfăcu plicul, citi scrisoarea şi o puse în buzunar. Mai aşteptă un minut, două, apoi intră în sufragerie.

Jimbo stătea lângă Sara, la masa cea lungă, iar Jade, direct în faţa ei. Caine se aşeză în capul mesei, apoi sună după servitori să înceapă.

— Deşi cred că e foarte nepoliticos din partea mea să remarc, am observat că scrisoarea îi era adresată prinţului nostru regent... începu Caine.

— Eu nici nu ştiu să mai locuiască şi altcineva la Carlton House, se amestecă şi Jimbo.

Caine se încruntă la el.

— Da, dar nu ştiam că Sara era în termeni personali cu prinţul.

— A, nu, nu suntem în termeni personali! se repezi ea să explice. Nici măcar nu-mi place...

Se opri la mijlocul explicaţiei şi roşi, coborându-şi privirea spre masă.

— Îmi cer iertare. Am obiceiul să mă reped şi să spun tot ce-mi trece prin minte, mărturisi ea. În ceea ce priveşte scrisoarea, am cerut o audienţă. Sper ca prinţul să mă primească mâine dupăamiază.

— De ce? întrebă Jade. Sara, prinţul e în tabăra tatălui tău, cu siguranţă.

— Sper să te înşeli, Jade.

— Mă tem că părerea soţiei mele e corectă, Sara, spuse Caine.

Când prinţul a anunţat că voia să divorţeze de soţia lui, Caroline, tatăl tău a fost unul dintre puţinii care l-au sprijinit.

— Dar prinţul nu va lăsa deoparte considerentele personale, ca să vină în ajutorul unei supuse credincioase?

Inocenţa ei era atât înduioşătoare, cât şi îngrijorătoare. Caine nu voia s-o dezamăgească.

— Nu, spuse el, pentru el, propriile lui interese sunt mereu pe locul întâi. Îşi schimbă părerile la fel de des cum schimbă miniştrii, Sara. Nu trebuie să pui niciun preţ pe făgăduielile lui.

Îmi pare rău dacă par neloial, dar sunt absolut sincer cu tine. Nu vreau să-ţi faci speranţe, numai ca să-ţi fie spulberate. Lasă-l pe Nathan să poarte lupta asta, Sara. Stai lângă el şi lasă-l să se ocupe de tatăl tău.

Sara clătină din cap.

— Ştii că am refuzat să învăţ să înot? izbucni ea. Credeam că n-am nevoie, înţelegi, fiindcă Nathan era dator să aibă grijă să nu mă înec. Eram hotărâtă să am grijă de toată lumea, numai de mine nu. Iar acum, îmi propui să-l las pe Nathan să lupte în locul meu. Nu e drept, Caine. Şi eu am greşit. Nu vreau să mă agăţ de nimeni. Ar trebui să am destulă putere să stau pe propriile mele picioare. Vreau să fiu puternică, fir-ar al dracului să fie!