Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1

Prolog

     Alec Maxim stătea pe scaunul de așteptare pe hol, privind toți adolescenții care treceau pe lângă el. Aphrodite vine spre el, trântindu-se pe scaunul din stânga lui.
Din cauza faptului că amândoi sunt în aceeași situație, tac din gură și așteaptă. Se poate auzi foarte clar vocea ascuțită a directorului prin pereți. Țipă la telefonul lui, vărsându-și furia pe cărțile de pe masă. Alec își lasă capul pe spate, sprijinindu-l de perete.

O brunetă se apropie, așezându-se de asemenea pe scaunul de lângă Aphrodite. Se știau între ei din auzite, dar nu vorbiseră niciodată unul cu altul.

Clopoțelul sună și toți se strâng ca furnicile la clasele lor, lăsându-i pe cei trei singuri în hol.

*

Pe alt tărâm era Hudson Adams, care se certa cu o tipă în fața sălii de chimie.

— Ești atât de proastă! Ți-am zis că vreau să dispari!

Lacrimile i se adună fetei la colțul ochilor, clipind des. Își trage nasul și îl împinge în spate.

— Nu ai dreptul să mă faci proastă, Adams!

— Tocmai m-ai împins? Idioato, știi cine sunt eu?

— Dar tu știi cine sunt eu?

Stau tăcuți, uitându-se unul în ochii celuilalt. Hudson are aceeași privire din clasa a 7-a. Rece și dură, în timp ce ochii lui Ivory arată disperare și tristețe.

— Cu ce ți-am greșit vreodată?

— Nu trebuia să te bagi vreodată peste mine și relația cu iubita mea!

— Aia din clasa a 6-a? Era doar o tipă și oricum se vedea cu alți băieți pe la spatele tău!

— Asta nu e adevărat, idioato! Știu să-mi aleg iubitele!

— Erați copii!

— Hei! Ce mama naibii se întâmplă aici?

Profesoara de engleză îi surprinde și îi ațintește cu privirea. Le face semn să vină mai aproape, iar ei se conformează, apoi îndreaptă indexul spre biroul directorului unde se mai aflau alți trei copii. Hudson oftează, aproape pocnind profesoara, dar trebuie să-și păstreze reputația, așa că tace.
Ivory o ia în față, dar Hudson se grăbește și îi lovește umărul, trecând el în fața ei. Fata își dă ochii peste cap, rugându-se să scape repede de el.

— Mai încolo!

O lovește pe Akira în picior, ceea ce o face să se ridice revoltată. Aphrodite se încruntă și stă nepăsătoare la locul ei.

— M-ai lovit, nătărăule!

— Și? Oricum nu ai nimic special!

Bruneta fierbe de furie, încleștându-și pumnii.

— Auzi? Tu ești un...

— Bună!

O altă adolescentă îi surprinde zâmbăreață pe la spate, atrăgându-le atenția.

— Oh, perfect! A venit și rața asta!

— Hudson!

Aphrodite îl avertizează printre dinți, zâmbindu-i amabil Samanthei.

— De ce sunteți aici?

— De ce ești tu aici?

— M-a trimis profesoara să iau niște cărți. O să intru, deci...