Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1

"Ba ai!"

— Deci voi aveți numai portocale pe aici? -întreabă Samantha, desfăcând una și împărțind-o cu Hänsel-

— Nu chiar. Majoritatea produselor se duc spre palat, la sultan și spre prințesa Jasmine.

      Samantha dă din cap și se așează cu ceilalți pe covoarele de pe jos, din casa lui Aladdin. Alec se uită la el cu subînțeles și îi atrage atenția.

— Se întâmplă cumva să, știi tu, să fi găsit o lampă fermecată până acum?

       Aladdin chicotește și își ia un fruct să mănânce.

— Dacă aș fi găsit, crezi că mai stăteam aici acum? Mi-aș fi luat palate și haine de bogați dacă aveam dorințe de la un duh.

       Ivory se încruntă și îl privește cu coada ochiului pe arabul care mănâncă degajat.

— Dar nu a zis nimeni nimic de un duh și dorințe.

     Aladdin își mărește ochii, panica începând să se vadă pe fața lui. Rânjește emoționat, uitându-se la gloata de copii de lângă el speriat.

— Păi...da...ce altceva putea fi într-o lampă magică?

— Termină cu minciunile, unde ai ascuns-o? Avem nevoie de ea.

— Nu am nicio lampă!

— Ba ai! - se răstește Alice și se ridică pe cele două picioare ale ei, începând să cotrobăie prin casă-

— Alice, liniștește-te! -înceacă, fără rezultat, Aphrodite să o calmeze-

        Aladdin și ceilalți se ridică, mai mult sau mai puțin, deja obosiți în picioare.

— Chiar dacă ai găsi-o, mi-am pus deja două dorințe.

— Nu contează, pot fi noul stăpân al lămpii.

      Chiar nu conta, singurul lucru important pentru Alice era să găsească bucata de metal și să se întoarcă în lumea ei mizerabilă. Mizerabilă așa cum era, dar măcar acolo nu trebuia să fugă de vrăjitoare răzbunătoare sau criminali cu topoare. Acolo nu avea cum să-și amintească de Flynn sau să-i fie dor de el. Și-ar trăi viața monotonă fără ca măcar să-i pese de ceva.

     Într-o fracțiune de secundă, timp în care dulapurile se închideau și deschideau constant, un obiect din camera de sus cade cu zgomot pe podeaua din nisip. Alice se întoarce și privirea i se intersectează cu a lui Aladdin, urmând o cursă până la scări și sus, unde Alice reușește să ia lampa și se dă doi pași în spate, ținând bucata de metal la piept.

— Dă-i drumul...ușor. -spune Aladdin, sperând că fata o să-i cedeze lampa cu duhul-

    Alice dă negativ din cap și freacă lampa cu mâneca de la rochie, apoi aceasta îi sare instant din mână, iar un abur albastru cu miros de parfum scump de împrăștie în jurul ei. O ființă cu pielea albăstruie, o pălărioară pe cap și brățări aurii la încheieturile mâinii iese, uitându-se serios la ea.

— Eu sunt Duhul din...

— Da, da, termină astea. Am trei dorințe, nu?

     Duhul își ridică sprâncenele în același timp și își relaxează corpul format din fum.

— Păi, da!

     Alice dă afirmativ din cap și când să-și pună dorința, se uită o ultimă oară la ceilalți. Nu putea să nu observe tristețea și disperarea din ochii lor, cum irisul fiecăruia se întunecă și devine o culoare nu foarte prietenoasă. Unii au mâinile încrucișate la piept, iar alții pur și simplu o privesc supărați. La marginile ochilor Samanthei se strâng lacrimi, iar Hänsel o îmbrățișează călduros.
    
    Alice închide ochii frustrată și bate cu piciorul în pământ.

— Vedeți cum îmi stricați voi planurile?

     Toți își ridică privirea, aura lor devenind parcă mai luminoasă.

— Bine. Care sunt limitele?

— Păi, nu-ți poți dori să reînvii pe cineva, practic, nu-ți poți dori nimic legat de moarte și nu-ți poți dori să ai mai multe dorințe. În rest, limitele nu există.

     Bruneta își umezește buzele.

— Îmi doresc...

     Ceilalți se uită la ea, așteptând să vadă ce-i trece fetei prin cap.

— Îmi doresc să...să avem o dubă care călătorește printre lumi și care să aibă tot ce ne dorim.

     Duhul își mărește surprins ochii, dar își freacă mâinile, iar un sclipici argintiu se împrăștie în jurul lor.

— Gata!

     Nedumerită, Alice privește în jur.

— Și unde e?

— Ah, o voiai în casă?

— Nu, nu! Unde e?

— La intrarea în cetate. În fața zidului, unde să nu o vadă nimeni. Apropo...ce e o dubă?

       Alice se încruntă.

— Dacă nu știi ce e o dubă, de unde ai știut ce să ne trimiți?

— Păi mă conformez dorințelor. Bazat pe ce mi-ai zis, eu ți-am adus, chiar dacă habar nu am ce e aia.

      Rowoon pufnește pe scări urmat de Akira spre ieșirea din casa lui Aladdin.

— Are și aer condiționat?

— Din nou...ce e ăla?

— Nu contează, are?

— Probabil. Din moment ce ai zis tot ce vreți voi, mă gândesc că are.

      Samantha se șterge la ochi și coboară scările, urmată de Raphael și Alec. Samina o ia pe Gretel de mână, iar Hänsel, Albă-ca-Zăpada și Rapunzel se duc după ei. Hudson o ia de mână pe Ivory și merg spre Alice.

     Ivory o ia în brațe și îi zâmbește.

— Nimeni nu a făcut asta, așa că o să fim primii care îți mulțumim.

— Eu nu îi mulțumesc. -comentează bățos Hudson, dar Ivory îi dă una în tibie și îl potolește-

    Alice dă din cap și iese împreună cu ei, bătând palma cu duhul, care intră înapoi în lampa pe care Alice o ia și îi prinde pe ceilalți din urmă.

— Are și înghețată, băi!

**************************************

    Eh, nu e minunat, nu sunt mândră, dar e ceva :)