Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1

"De când ești așa scorțoasă?"

Mirosul proaspăt de pâine și croissante se răspândește rapid în jur, iar vocile senine ale sătenilor salutându-se unul pe altul răsună în sat.

— Credeam că nu mai ajungem, comentează Rowoon și își întoarce privirea spre Taylor. Ce zici, roșcata numărul trei?

Femeia se încruntă și zâmbește forțat, admirând lucrurile din jurul ei.

— Probabil că am putea explora...

— Haideți să ne focusăm pe ceea ce contează. Am venit aici după Belle, care e singura care ne poate ajuta să găsim bestia și să o îmblânzim în așa fel încât să ne lase să-i vedem biblioteca gigantică, îi informează Samina, privind spre pădure.

     Majoritatea dau din cap și, în grup, înaintează spre sătuc. Alice ține lampa aproape de ea ca pe propiul suvenir și merge la unison cu ceilalți, lăsând duba în spate.

După vreo cincisprezece minute de admirat câmpia și florile, un sunet strident de mașinărie stricată se aude de undeva din dreapta lor, lucru care îi atrage atenția lui Gretel și lui Taylor.

— Hei! Cred că acolo e! Spune "ucenica" Saminei, arătând cu degetul spre o cocioabă din colț.

— Nu ți-a zis nimeni că nu e frumos să arăți cu degetul? O mustrează cu un rânjet Alice.

— De când ești așa scorțoasă? Întreabă Hudson, începând să meargă urmat de ceilalți.

— De când tu ai devenit un sensibil, îi răspunde înapoi Alice, dar blondul doar se mulțumește prin a-și da ochii peste cap, lucru care îi face pe mulți să zâmbească.

     Unora nici nu le-ar fi venit să creadă cât de mult s-a schimbat Hudson Adams de-a lungul călătoriei lor în carte. De la tipul care nu suporta pe nimeni și nu-i înghițea nici pe copii, acum e persoana care râde la orice glumă minusculă și doar își ridică sprâncenele batjocoritor sau își mijește ochii amenințător când e insultat. E un tip complicat și, dacă stau să se gândească, fiecare dintre ei s-a schimbat foarte mult.

     O fată brunetă iese din casă cu niște funingine pe față când îi zărește pe copiii obosiți. Sprâncenele acesteia se unesc într-o încruntătură adâncă și se apropie cu pași mici de ei.

— Voi...arătați ciudat! Nu v-am mai văzut aici! Cine sunteți?

Adolescenții își aruncă unul altuia priviri nedeslușite, apoi Samantha iese în față, făcând curajoasă primul pas.

— Suntem din altă lume.

Deși pare că iau dat eroare la creier, fata continuă să se holbeze la ei ca la poarta nouă.

— Ați venit cumva ca și circari? Pentru amuzament?

Deși ar trebui să se simtă jigniți că sunt numiți circari și clovni, majoritatea încep să zâmbească ca proștii.

— Presupun că puteam avea efectul ăsta, comentează Alec cu un aer sigur pe el.

— Situația asta e stânjenitoare! Haide să mergem Belle!

— Unde?

     Alice o strânge de încheietură și o trage după ea, iar ceilalți, deși sunt cât se poate de confuzi, o urmăresc din spate.

— Mergem la bestie! Haide! Nu o să fie un drum ușor, dar ne descurcăm!

    Totul se întâmplă așa de repede, încât nimic nu mai e clar în capul Bellei, chestie care o oprește din a mai merge și se oprește în loc, fixând-o pe Alice și pe toți ceilalți cu privirea.