Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1

"Sunt nămol!"

Soarele arde puternic, lucru care îl enervează la culme pe Alec, care încearcă să se agațe de fiecare șansă pe care o are de a sta departe de el. Samina râde de el de pe partea cealaltă a grupului, iar băiatul doar se strâmbă nepoliticos înapoi.
Alice, pe de altă parte, pare că duce deasupra ei un nor de ploaie constant. Își târăște picioarele prin pământ nonșalantă, iar Aphrodite face tot ce-i trece prin cap pentru a aduce zâmbetul pe fața posomorâtă a brunetei.
Un aer cald ia pe sus nisipul auriu și îl lovește direct în față pe Rowoon, căruia sudoarea îi curgea pe frunte ca și cascada Niagara. Acesta se oprește în loc, atrăgându-le tuturor atenția. Min Woo se zbate, ducând o luptă crâncenă cu nisipul. În schimb, acesta se umple peste tot de noroi din cauza apei de pe el.

— Sunt nămol!

Rowoon încearcă să scuipe resturile de nisip dus la gura lui de aerul călduros, fără niciun rezultat.

— Lăsați-l pe aiuritul ăla, unde suntem? -le spune Hudson, dându-le impresia că a fost absent în ultimele ore în care au tot mers-

— Ai dreptate! Am schimbat lumile...din nou?

Raphael se uită curios în jur și nu prea departe de ei, un zid gigantic se ridică spre cer. În jur sunt doar dune și sunt înconjurați doar de același lucru care i-a intrat lui Rowoon în gură și peste tot. Nisip.

— A citit cineva "O mie și una de nopți"?

— Deci te crezi Aladdin acum? Căldura te-a afectat mai mult decât mă așteptam. -spune Hudson, răutăcios-

       Raphael îl ignoră și continuă să vorbească.

— În ce altă lume ați văzut voi nisip?

— În deșert. -remarcă Samantha-

— Și unde locuia Aladdin?

— În China. -spune Ivory, iar ceilalți se uită dubios la ea- Ce? Asta e varianta originală! Locuia în China!

      Gura lui Raphel formează o linie dreaptă și apoi pășește în față.

— O să-l găsim pe Aladdin. Haideți!

*

         Muzica arăbească începe să răsune tot mai puternic pe măsură ce adolescenții pășesc curioși în față.

— Lămâi, maică! Doi bănuți o lămâie! Ajută o bătrânică amărâtă!

       Ivory se oprește în loc și îi zâmbește milos mămăiței din spatele tarabei.

— Ivory, pentru Dumnezeu!

      Hudson o apucă pe fată de închieteură, trăgând-o departe de femeia în vârstă. Ivory se uită în spate spre bătrâna care se așează deznădăjuită pe scaun și își privește fără speranță lămâile.

— Hudson, ea...

— Ivory, nu avem timp pentru astea!

     Continuă să meargă grăbiți, urmați de ceilalți din grup. Samantha vrea să-i înmâneze unui bătrânel cu picioarele goale de pe jos un suvenir prețios pe care l-a luat din castel, dar Hudson o oprește și pe ea și o trage aproape de ei.

— Haideți aici! -zice blondul și se oprește într-un spațiu dintre două mici căsuțe-

       Stă în fața lor cu mâinile în sân și îi privește hotărât.

— De ce vă întindeți toți să-i ajutați?

— Le-ai văzut fețele? Sunt absolut inocenți!

— Ăia nu mai au mult și se duc pe lumea cealaltă! Ce rost are să dăm ce avem noi, cei care mai avem mult de trăit?

— Dar ce ai și tu acum? -îl ceartă Ivory, iar el se încruntă indignat-

— Cum adică ce am? Am pierdut prea mulți oameni, dacă nu avem cu ce trăi, imaginați-vă câți o să mai pierdem! Parcă voiam să ieșim toți întregi de aici! Nu de-asta ne tot luptăm și tot mergem prin toate lumile astea confuze? Dacă voi chiar vreți să rămâneți aici, atunci stați și ajutați oamenii pe moarte. Eu vreau să ies din cartea asta blestemată!

      Blondul inspiră adânc și îi pune pe ceilalți pe gânduri. Niciunul nu știe ce să mai zică sau să mai facă acum. Samantha are capul aplecat în jos și se ține de mână cu Hänsel, care, de asemenea, se ține de mână cu sora lui. Faptul că într-o zi sigur va trebui să-i lase aici singuri pe prietenii ei noi o omoară încetul cu încetul pe Sam, care mai că varsă o lacrimă de tristețe. Raphael își intersectează privirea cu a lui Alec. Fiecare vede în privirea celuilalt neputință. Samina își strânge și destrânge pumnii, gândindu-se și analizând tot. Toate detaliile, toate informațiile interceptate de creierul ei. Akira încearcă să o îmbuneze pe Alba jucându-se cu picioarele pe sub rochie.

Hudson își închide ochii și apoi îi deschide din nou, întinzându-și brațele orizontal.

— Hai, mă, sunteți slabi! -râde el, făcându-i pe ceilalți să se apropie zâmbind-

Se iau în brațe, formând o imagine frumoasă.

— Akira... -zice înfundat Rowoon- ...Akira, cotul tău e în coasta mea!

— Trăiește cu asta!

Pe toți îi pufnește râsul și se desprind din îmbrățișarea de grup.

— Mi-a plăcut asta! -zice inocent Rapunzel-

— A fost cel mai frumos moment din ultimele ore. -zice Alice, străduindu-se să formeze un zâmbet mic-

— Acum, haideți! -spune Hudson, iar în spatele lui se aud huiduieli de la prietenii lui-

— Putorilor! -comentează el și continuă să meargă, ignorând oamenii de pe lângă el-

Samina și Gretel chicotesc pe la spatele lui Ivory, iar bruneta se întoarce confuză, neștiind motivul amuzamentului fetelor.

— Hei, de ce rânjiți acolo în spate? -întreabă Hudson, curios din fire-

         Gretel se uită fericită la Ivory, care se oprește din mers alăturată de întregul grup.

— Vă amintiți prima încercare de magie a lui Gretel? Seara când a zis că ceva are legătură cu tine și cu Hudson?

— Stai, ce?

       Hudson se uită la ceilalți confuz, iar ei ori își inspectează pantofii, ori se uită după ciori.

— În orice caz, ieri, când exersam magia, Gretel a mai simțit o prezență pe lângă voi.

       Ivory se încruntă și începe să se joace anxioasă cu degetele. Gretel chițăie și o ia entuziasmată pe brunetă de mâini.

— E foarte posibil să ai un copil!

************************************

Îmi pare rău pentru capitolul ăsta, sunt o persoană îngrozitoare care a dus acțiunea la alt nivel, dar o să mă revanșez cu una din faimoasele replici ale lui Rowoon în următorul capitol.