Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1

"Hei!"

— Ce a început, mai exact?

Alice își freacă ochii, apoi genunchii cu palmele și își aranjează rochia.

— Povestea începe să se desfășoare. Începem să dispărem pas cu pas fiecare.

Bulversați cu totul, adolescenții se uită în podea.

— Nu e vreo altă metodă mai rapidă să scăpăm din locul ăsta? -întreabă Hudson- Știi, fără să fim exterminați?

Spiritul stă pe gânduri câteva minute bune, în care Rowoon părea că se lupta cu el însuși, apoi deschide gura înainte ca spiritul să poată spune ceva.

— Dar, dacă Albă-ca-Zăpada s-a întâmplat în anul 1500, iar Rapunzel în 1812, înseamnă că noi călătorim prin timp?

Toată lumea tace și privesc surprinși și gânditori peretele.

— Min Woo...tocmai ai pus o întrebare inteligentă? -zice Akira, iar el se strâmbă și îi dă o palmă după ceafă, ceea ce o face pe ea să se revolte-

— Cum ziceam...

Spiritul le distrage atenția.

— Nu știu exact, dar cu siguranță trebuie să fie una. Nimic nu e imposibil, iar dacă găsim o bibliotecă destul de mare sau pe cineva care...

Samantha își plesnește gura și se ridică cu un zâmbet gigantic pe față, apoi Alice îi aruncă o privire aspră, iar rânjetul îi dispare de pe față.

— O mai știe cineva pe Belle din "Frumoasa și Bestia"?

      Samantha îi face atenți și Hudson se ridică, fiind prea intimidant pentru înălțimea Samanthei, care se așează înapoi la locul ei.

— O să plecăm mâine, acum suntem toți obosiți. Ar trebui să așteptăm puțin ca oastea din regat să se calmeze și să nu mai fie după noi, apoi putem pleca.

— Și unde ar trebui să ne odihnim? Nu avem mâncare, avem decât un pat, iar căruța noastră...nu mai e. -comentează Akira pesimistă-

— O să găsim o soluție. Cu siguranță vom găsi.

Hudson înghite în sec, apoi se uită la urma roșiatică din fața ușii, rămasă de la sângele lui Flynn, apoi se cutremură și inima începe să îi bată puternic.

— Cred că am găsit o soluție. Știți cum de fiecare dată, când voiam să găsim un loc, ni se ivea în drum cumva? Asta trebuie să facem acum. Avem planul gata, trebuie doar să ne...

Blondul începe să respire rapid, sudoarea apărându-i pe frunte. Își pune mâna pe inimă, iar Alec și Ivory îi sar rapid în ajutor, urmați de Rowoon.

— Amice, ești în regulă?

Min Woo îl bate pe spate în timp ce încerca să-l consoleze. Hudson se dezechilibrează și se sprijină cu palmele de umerii lui Ivory care îl ține terifiată în picioare. Akira ridică din umeri și oftează.

— Are un atac de panică, nu e ceva foarte grav, deși se poate simți ca un infarct uneori.

Își pune palmele pe fața lui și se uită fix în pupila lui.

— Respiră, băiete! Respiră!

     Îi dă două palme, dar degeaba. Ba din contră. Îl enervează și el o împinge în perete, iar fata se lovește cu o bufnitură puternică și cade, secată de puteri.
     Rowoon se uită compătimitor la Hudson și merge să o ajute pe Akira. Ivory se apropie și își trece mâinile prin părul lui. Încearcă să-l calmeze și acestă respiră greoi în continuare, dar își strânge pumnul și închide ochii. Akira se ridică confuză și tristă, apoi privirea i se clarifică și Min Woo apare din senin în fața ei.

— Haide! Respiră cu mine!

    Ivory îl îndeamnă să inspire aer puternic, apoi se face liniște în cabană. Hudson se calmează și bătăile inimii îi revin la normal.
    Imediat cum pare că blondul își revine în puteri, Ivory își face cruce.

— Amice, ești în regulă?

     Rowoon se apropie și îl atinge pe braț, dar Hudson se uită urât la el, iar Min Woo își retrage atungerea speriat.

— Sunt bine, mersi de îngrijorare.

— Hudson, ești sigur că...

— Sunt bine am zis! -se răstește el-

      Ivory tresare și se dă doi pași în spate, stânjenită. Adolescentul iese din cabană, lăsându-i pe toți confuzi.

*

      Sunetul greierilor devine tot mai intens în timp ce Hänsel aprinde o lumânare. O pune în centrul grupului de copii și se așează între Gretel și Samantha. Alec se depărtează puțin de flacără, iar Samina se apropie, ținând în mână punguța cu ierburi speciale.

— Deci...pentru ce e vraja asta din nou? -întreabă Albă-ca-Zăpada, total paralelă-

— Pentru curățare. O să absoarbă toate energiile negative din camera asta.

      Roșcata se așează în poziție turcească lângă lumânare și se uită prin grupul de adolescenți, iar privirea îi cade pe Gretel.

— Am nevoie de un ucenic pentru asta. De obicei îl foloseam pe Alec, dar am impresia că o persoană din camera asta are o înclinație mai puternică spre magie decât idiotul meu frate.

— Hei!

     Samina își dă ochii peste cap și îi face semn cu degetul lui Gretel să se apropie. Fata se târăște pe genunchi, cu privirea lui Hänsel ațintită asupra ei. Samantha observă încordarea de pe fața roșcatului și îi ia mâna, împleticindu-și degetele cu ale lui.
     Hänsel se uită confuz la bruneta care îl asigura din priviri, iar un sentiment de siguranță îi străbate întreg corpul, dându-se mai aproape de fată.

— Acum, vreau să arunci cu frunzulițele astea pe suport și în foc. Oricum îți e mai comod, doar să o faci.

     Gretel dă afirmativ din cap și face ce i se spune, timp în care Samina mimează pe buze o vrajă. Frunzele încep să ardă de la sine, lăsând-o pe Gretel confuză. Cu ochii închiși, Samina o apucă rapid și puternic de încheieturi pe roșcata din fața ei, care își controlează respirația speriată și închide ochii, încercând să facă același lucru pe care îl face fata din fața ei.
      Un miros puternic de scortișoară și busuioc învăluie camera.
 
— Mai e cineva cu noi în camera asta. O altă ființă! -zice Gretel, iar Samina își deschide șocată ochii-

— Un spirit? -întreabă Samina-

— Nu...un om. Cineva viu. Doar că nu e tocmai...în formă omenească.

      Flacăra de la lumânare începe să crească periculos, dar Samina nu întrerupe legătura, uitându-se panicată la ceilalți.

— Gretel, îmi poți spune de unde știi asta?

       Imediat cum trece un minut fără răspuns, roșcata întrerupe toată vraja, iar Gretel își revine în simțuri, flacăra stingându-se.

— Gretel, de unde ai știut alea?

— Nu știu exact, am auzit o șoaptă.

        Spiritul înghite în sec, iar Hänsel se repede la sora lui și o trage în spate, lângă el.

— Dar știu un alt detaliu mic.

       Le atrage atenția și toți își arcuiesc sprâncenele. Gretel o privește pe Ivory dintre toți și o arată cu degetul.

— Are legătură cu tine și Hudson.

*************************************