"Frumos...cred"

29 8 55
                                    

— Ar trebui să plecăm dacă vrem să aflăm cum să scăpăm de aici!

— Și unde vrei să plecăm acum, Gibson? Cu Ivory în starea asta, nu mă mișc de aici!

— Foarte bine, te putem lăsa în urmă!

Jumătate din grupă agreează decizia lui Alice, iar ceilalți se plâng.

— Alice, nu putem lăsa un om în urmă, dar doi? -vine Akira lângă ea-

— Are dreptate! O să rămânem puțini! Și așa Hudson, oricât de nesuferit ar fi el, ne-a salvat din multe situații în care eram pe muchie de cuțit!

— Frumos...cred. -zice Hudson spre Aphrodite-

      Fata îi zâmbește și se uită agitată spre dormitor.

— Bine, e clar! Îi luăm pe toți cu noi.

      Adolescenții dau afirmativ din cap, unii mai înțelegători ca ceilalți.

— Dar cum o luăm pe Ivory? Rana încă i se vindecă. -le atrage Samantha atenția-

— Piticii au o căruță, sau ceva asemănător în spatele casei! O putem lua pe acolo cu noi.

     Toți zâmbesc la ideea Albei-ca-Zăpada, iar Akira se apropie de ea, bătând-o pe umăr.

— Așa te vreau, prințeso!

     Alba surânde, punându-și palma peste mâna Akirei.

꧁꧂ 

— Hudson, mai avem mult? Unde mergem în primul rând?

— Ascultă, Ivory. Ești iubita mea și te iubesc așa cum ești, dar stai comod, pe pături, într-un loc relaxant, în timp ce noi, băieți, mergem pe lângă căruța asta pe jos. Nu cred că ar trebui să te plângi!

      Fata râde, privind în față. În depărtare, o lumină puternică se vede din ceea ce aduce a căsuță. Se apropie tot mai mult, iar sursa de lumină se mărește, dezvăluindu-le o casă de turtă dulce. Acoperișul din pătrățele de ciocolată e strălucitor din cauza becurilor din sticla de zahăr de afară. Pereții sunt din biscuiți cu diferite feluri de glazură pe ei, iar ferestrele, tot din sticlă de zahăr. Pe margini se află bucățele de turtă dulce, lipite cu înghețată.

       Samantha își mângâie stomacul, la fel ca și ceilalți înfometați.

— Hudson, trebuie să ne oprim aici! -se plânge Rowoon-

— Știi ce e asta? Hänsel și Gretel! Nu mă bat cu încă o vrăjitoare!

— Nici nu e nevoie, ne luptăm noi! Doar lasă-ne să mâncăm!

Ivory își face simțită prezență, ridicându-se în fund. Blondul dă nervos aerul afară și oprește calul. O ia pe Ivory în brațe și le face semn celoralți să vină după el. Fac pași mici până la căsuță, fiecare pas fiind tot mai terifiant. Fac liniște, iar Samantha se bagă prin spatele casei. Stă față-n față cu un geam prin care se poate vedea clar o cușcă, o vrăjitoare dormind pe scaun și un pat pe care se află o adolescentă roșcată.

— Prieteni!

      Samantha le face cu mâna colegilor săi care se îndopau cu ciocolată. Hudson îi dădea mici bucățele lui Ivory cu zâmbetul pe buze, Akira și Rowoon luau pumni mari și și-i băgau unul în gura altuia, Samina și Albă-ca-Zăpada mâncau încet și rafinat sub priviriea amuzată a lui Alec, Raphael și Rapunzel se mâzgăleau cu înghețata de pe margini, iar Amaryllis și Aphrodite rupeau bucăți de jeleu de pe geamuri, băgându-le în gură. Alice stătea cu Flynn în întuneric, discutând.

Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum