Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1

"E subsol, idioato!"

    Akira deschide ușa subsolului, fiind întâmpinată de o grămadă de praf. Ea și Samina tușesc, restul punându-și brațul peste nas și gură.

— Camera asta e antică!

— E subsol, idioato!

    Ivory strâmbă din nas spre Hudson, dându-și ochii peste cap.

— Da, continuă să-i dai, poate găsești și niște creier prin spate pe acolo!

    Ivory se irită toată, având grijă să-și arate frustrarea față de el.

— Hudson, îți jur...

— Nu-mi pronunța numele!

— Hei! Uite!

    Alice face pace inconștientă între cei doi, atrăgându-le atenția spre o carte cu o copertă strălucitoare.

— Ce?

    Alice merge spre cartea care lumina din ce în ce mai tare și o smulge de pe raft. Se uită la ea câteva secunde, apoi la ceilalți. O deschide, iar paginile zboară din carte, lăsând doar coperta afară.

— Ce se întâmplă? -exclamă speriată Samina-

     În câteva secunde, o lumină albă orbitoare îi înconjoară și toate împrejurimile se schimbă.

                                               *

    Rowoon își freacă ochii, dându-și seama că e undeva pe iarba rece. Îi deschide, fiind întâmpinat de ceilalți colegi, la fel de confuzi.

— Unde suntem? Ce e asta?

     Samantha se ridică de pe pământ, uitându-se în jur.

— Asta e numai vina ei!

   Hudson o arată cu degetul pe Alice, care se încruntă, amenințându-l cu privirea.

— Unde suntem?

   Toți unsprezece privesc confuzi în jur, încercând să-și dea seama de locul unde se află.
    O bușitură îi fac pe toți să-și îndrepte atenția spre zgomot.

— Ridică-te! Îți dau cinci secunde să fugi...

    Alice îl amenință pe brunetul care a căzut pe ea, dar el mai degrabă rânjește și o studiază cu atenție.

— Și dacă nu vreau? Ce o să-mi faci?

     Fata îi dă un picior în tibie, reușind să-l facă să geamă de durere.

— Bine jucat! -spune el printre dinți-

    Alice se ridică, lăsându-l pe străin pe jos. Se uită la el dezgustată, dându-se doi pași în spate.

— Cine ești?

    Alec se oferă să-l ajute să se ridice, observându-i șuvița rebelă de pe frunte.

— Sunt...

— Ești tipul din Rapunzel, nu?

    Samantha iese entuziasmată dintre adolescenți, apropiindu-se ciudat de mult de brunet.
     Tipul clipește de mai multe ori, încercând să deslușească misterul.

— Scuze, cine e Rapunzel?

    O lasă pe fată cu o încruntătură pe față.

— Adică...nu v-ați întâlnit încă?

— Îmi pare rău, dar despre ce vorbești?

    De data asta, toți rămân șocați, gura lui Raphael formând un "O" perfect.