Povești nespuse - Applyfiction Volumul 1

"Sfântă Mărie!"

— Hudson, te rog calmează-te! Ivory doarme!

Akira încearcă să-l liniștească pe Hudson care e nervos până în oase. Se plimbă de mult timp, iar fix acum s-a stricat roata căruței.

— Păi dacă aștept până o repar, sigur se va trezi!

— Hudson, pentru Dumnezeu, o rezolvăm noi! Acum relaxează-te! - îi zice calm Samantha-

El inspiră îndelungat pe nas, apoi se aud pași din pădure. Flynn și Hudson se uită unul la altul și se pregătesc mental.

— Oy, copii! V-ați împotmolit?

    Un bătrânel cu un accent țărănesc iese dintre copaci cu niște lemne în mână.

— Oho, roata voastră a pățit-o. Nu departe e un sătuc, dacă vreți vă duc acolo să vă reparați roata.

     O urmă de speranță se vede în zâmbetul adolescenților, iar Samantha mai că sare în brațele omului. Bătrânelul își așează pălăria de paie mai bine pe cap și se apropie de căruță.

— Ei? Sunteți de acord?

      Hudson dă afirmativ din cap și începe să meargă.

                                          ꧁꧂

     Imediat cum pășesc pe drumul pavat cu pietre, copiii se minunează de mărimea locului în care sunt. În jur se află căsuțe, brutării, școli, o piață și mai multe căsuțe, iar drept în față, maiestuos se arată un palat mai mare decât tot muntele Hymalaya.

— Bine ați venit în regatul Corona!

     Akira zâmbește până la urechi de fericire și o strânge în brațe pe Albă-ca-Zăpada. Hudson se uită de sus la Ivory în timp ce-i strânge mâna, Alec și Samina privesc cerul și tot ce-i înconjoară cu o sclipire în ochi. Alice aproape că-i zâmbește lui Flynn, dar renunță în ultima clipă, iar Samantha stă în spate cu Hänsel și Gretel, admirând peisajul. Rowoon, Raphael și Rapunzel, cei trei "R" își strâng mâinile emoționați, iar Aphrodite și Mary aplaudă fericite. Țăranul trage de căruță până la un mic atelier, iar fetele sar și fiecare începe să meargă înainte.

— Hei, unde mergeți?

Copiii îl ignoră pe bătrânel și se grăbesc să ajungă la castel. Sătenii se uită surprinși la ei, dar nimeni nu îndrăznește să zică nimic. Cei unsprezece se găsesc în fața ușilor mari, iar Raphael o ia încurajator de mână pe Rapunzel și se apropie cu ea de intrare. Sulițele gardienilor le interzic să intre.

— Vă rog, faceți-ne legătura cu regele și regina. Avem pe cineva important aici.

     Străjerii își dau priviri amuzate și dau negativ din cap.

— Vă rugăm! -le zice Rapunzel-

— Ne pare rău, domnișoară, nu putem risca să-i deranjați pe rege și regină.

— Dar sunt prințesa pierdută!

— Da, n-am mai auzit scuza asta!

     Rapunzel mârâie și le dă câte un picior în tibie, ceea ce îi face pe gardieni să cadă. Alice râde din spate.

— Te-am învățat bine, fată!

    Raphael zâmbește și îi face loc lui Rapunzel să intre. Fata, cu toți ceilalți în spatele ei, se uită în jurul ei și dă cu ochii de doi adulți înalți discutând la o masă, cărora le atrage atenția ușor. Regina se ridică de pe scaun și vine aproape de gloata noastră de copii.