Telefonul suna disperat si numele lui apare pe ecran.Îl scot din buzunar doar ca sa îl închid si îl bag la loc,o sa port o discutie mai amanuntita cu el mai tarziu,acum nu vreau decât sa ajung acasa si sa duc o ultima conversatie cu cel care se prezinta drept sotul meu când nu este cazul.
Nu am chef de scene pe strada asa ca grabesc pasul si sper sa nu ma prinda din urma.
Ghinion pentru ca nu stiu cum dracu dar a ajuns înaintea mea si asteapta cumintel si cu mâinile în sân în fata blocului.
Încerc sa trec pe langa el prefacându-ma ca nu l-am observat dar mâna lui ma prinde si ma strânge destul de tare de încheietura.
Ma smucesc si tragându-i o privire ucigatoare îl spun printre dinti.
-Nu este treaba ta ce fac.
-Cât stai cu mine în casa este...mi se adreseaza.
-În curând o sa se termine totul.
-Asa ai ajuns,sa te arunci în bratele clientilor tai?schimba directia conversatiei.
-Vrei sa purtam aceasta discutie aici?zic pentru ca tocmai ce niste persoane treceau pe langa noi si nervii mei ajunsese sa clocoteasca în mine dupa remarcile lui.
Cine se credea sa vorbeasca asa cu mine.
-Mai bine hai sus poate ai mai mult curaj sa îmi explici si mie cum de te giugiulesti în vazul lumii.
Deschide usa si ma pofteste sa intru,cand urcam în lift si usile se închid se napusteste asupra mea si ma saruta cu forta.
Îl împing si ma sterg cu dosul palmei.
-Ai înebunit,ce ti-a venit?
-Ce are el mai bun?!...Are bani nu,de aia nu mai stai cu unul ca mine.
-Noi nu mai formam un cuplu de mult .Tu esti cu tarfa aia de atunci ,sau trebuie sa îti reamintesc?!I-a spune-mi ea ce a avut mai bun ca mine?!aproape ca strig la el.
Ramâne un moment pe gânduri.
-Nimic...începe sa îsi domoleasca usor iesirea si bate în retragere simtindu-se vinovat.
-Atunci vede-ti de Adriana ta si lasa-ma pe mine sa imi vad de viata.
Resemnat intra în casa înaintea mea.Eu mai ramân putin în hol si încerc sa ma calmez putin.
-Scuze...am reactionat prost....spune când intru în cele din urma.E prima data cand te vad cu altcineva.
-Si ce ai crezut John ca nu o sa mai am niciodata pe nimeni,ca ma calugaresc si tu o sa traiesti bine mersi?
Fara alte cuvinte se duce în living dar nu îl mai urmez.Stiu ca aceasta discutie nu o sa ramâna asa,îl cunosc,dar deocamdata o evit pentru ca si eu si el suntem sub presiune si ne-am spune cuvinte pe care le-am regreta mai tarziu.
Plec catre dormitorul meu si închid usa.
Apoi ma preling pe podeaua rece si încep sa plang.
Mi se deruleaza în cap imaginile cu ei doi goi în patul nostru.Imagini pe care am sperat sa le uit într-o buna zi.
Poate ca am avut si eu o parte din vina deoarece cu timpul ne-am îndepartat unul de altul dar nu îl credeam vreodata în stare sa îmi faca una ca asta,mai ales ca aveam împreuna un copil mic.
~~~
Pe John îl cunoscusem în facultate si ne cuplasem dintr-o prostie.Mai bine zis dupa o noapte de bauta si o zi de mahmureala.Am ramas împreuna de atunci iar timpul ne-a convins ca ne este bine asa.Desi stiam ca nu o sa mai iubesc vreodata cum l-am iubit pe Vali,ma multumeam si cu faptul ca ne întelegeam.Dupa ce am terminat facultate parintii mei si ai lui au considerat ca este vremea sa întemeiem o familie si ne-au împrumutat cu banii pentru apartament.Bani pe care noi urma sa îi dam înapoi cand fiecare avea un job.Nici unul nu îsi dorea sa ramâna dator.
Desi aflasem de la diferite persoane ca John ma cam înseala am trecut cu vedere crezând ca atunci când o sa îi fac un copil se va potolii.Copil pe care tot el si l-a dorit foarte tare.
Am ramas însarcinata în scurt timp iar totul a revenit la normal pâna când si-a schimbat jobul si a aparut colega cea binevoitoare.
Mi-am dat seama imediat când s-a schimbat dar am continuat crezând în minciunile lui,pâna în acea zi când i-am vazut cu ochii mei.
Mi-am luat copilul si am plecat imediat.Cred ca cea mai mare idiotenie a fost sa ma intorc din nou dupa cele doua luni petrecute cu ai mei.Cei drept era apartamentul nostru si atunci am crezut ca îi voi oferi o viata mai buna copilului meu daca o sa creasca alaturi de tatal lui.
Am cazut de comun acord ca noi doi nu mai avem nici o legatura amoroasa si fiecare o sa îsi vada de viata lui.Desi a mai încercat sa ma aiba nu am putut sa îl mai primesc în patul meu,de fiecare data în cap aveam decât imaginea ei.
Goala,deasupra lui cu parul rasfirat si umed si gemetele acelea rasunatoare...nu puteam si îl respingeam de fiecare data.
Nu mai doream sa îmi refac viata si mi-am concetrat toata atentia pe cresterea baietelului meu iar el si-a vazut încontinuare de noua lui achizitie.
Nu m-ar fi deranjat atât de mult daca ar fi fost îndeajuns de sincer si mi-ar fi spus.
Viata are cai nebanuite si se poate ca doi oameni ce cred ca se iubeasc nebuneste,cu trecerea timpului sa îsi dea seama ca de fapt nu s-au iubit niciodata sau ca în timp ce iubesti pe cineva te poti îndragosti de altcineva,am vazut pe propria mea piele...dar cel mai corect este sa nu ranesti si sa recunosti adevarul.
Asta a fost,aici s-a termimat iar acum când cred ca pot sa fiu fericita macar putin ,apare el sa îsi revendice dreptul.Cine se crede?!
Ma ridic stergându-mi lacrimile furioasa.Bine ca Stefan era de câteva zile la parintii mei si nu a fost martor la disputele noastre.
Ies si ma îndrept spre living hotarâta sa lamuresc tot ce ma framânta.Îl gasesc acolo stând în tacere pe fotoliul din piele si privind în gol spre fereastra.
-Imi pare rau,am fost gelos...zice când îmi simte prezenta.
-Stii ca nu ai dreptul asta...îi reamintesc.
-Stiu,doar ca pe moment nu mi-am dat seama ce fac...
Se ridica si ajungând langa mine îmi cuprinde mâinile în palme.
-Te rog sa ma ierti,daca îl iubesti si ti-ai gasit fericirea alaturi de el,vorbesc eu cu el si îl spun ca a fost o neîntelegere.
-Nu este nevoie stai linistit.
-A-ti vorbit deja?!întreaba curios.
-Nu cred ca vom mai vorbii vreodata.
-Din cauza mea?
-Nu...din cauza mea...închei si lasând capul în jos ma îndrept spre bucatarie.
Brusc m-a lovit realitatea.Nu pot decât sa ma gândesc cum s-ar simti Elena sa afle de noi doi.Stiu cât de mult doare acest lucru si nu am de gând sa provoc o asemenea durere nimanui.
Purtata de vina imi torn vin în pahar cât sa îl umplu si încep sa îl dau pe gât fara sa ma opresc.Când simt ca licoarea rosie s-a terminat,pun paharul la loc si îl umplu din nou.
Mâna lui ma opreste.
-Asta nu e o optiune si daca nemernicul ala ti-a facut ceva poti sa îmi spui.
-Nu el este de vina...singura vinovata sunt eu.
Si cu asta am încercat sa închei conversatia.Mi-am luat sticla si paharul si am disparut in camera mea.
CITEȘTI
Printre Sentimente
Romance"Îl privesc pe furis în oglinda cum îsi încordeaza muschii în timp ce ridica greutati.Îmi ling buzele instinctiv si cred ca observa gestul meu pentru ca zâmbeste..." La început cred ca am fost o provocare,desi era înconjurat si adorat de multe f...
