Capitolul 32

1.9K 104 2
                                    

Las masina în parcare si urc în lift.Totul parea atât de linistit.

Stefan fusese primul care îmi spusese la multi ani cu noaptea în cap iar mama la urmat dimineata la cafea.De restul nu stiu ce sa zic pentru ca majoritatea nu stiu când este ziua mea.E sâmbata asa ca la birou sunt aproape singura,nu ma astept la nimic special.Am venit sa iau niste acte si urmeaza sa ies în oras cu Matei dupa ce termin aici.
Nu i-am pomenit nimic dar cred ca mama a copt ceva pentru ca am auzit-o susotind cu cineva la telefon zile la rând.
Sunt putin trista pentru ca mâine urmeaza sa plece si tare mi-as fi dorit sa pot sa plec cu ea.Nu vreau sa ma întorc la vechea viata dar îmi e atât de dor de orasul meu natal,de locurile preferate si de....oftez adânc si îmi alung gândul din cap.

Merg pe holul lung iar pantofii mei se aud cu ecou pe podea.Deschid usa la birou si ochii mi se maresc de uimire.
Îmi fac aer fluturând mâna si încerc sa îmi stapânesc bataile alerte din piept.
Camera era plina cu trandafiri albi în diverse forme de cutii speciale.Cea asezata pe biroul meu avea un plic atasat asa ca ma grabesc sa îl citesc.
Era de fapt o scrisoare care începea cam asa.

'Te iubesc si nu am încetat niciodata sa o fac...nici atunci si nici acum.
Te-am iubit din prima clipa în care te-am vazut întâia oara  iar dragostea din mine a explodat în ziua când te-am reîntâlnit din nou.
Nu stiu daca crezi în destin dar mie îmi tot confirma ca tu esti jumatatea mea.

Cu mâinile tremurânde ma asez jos si continui sa citesc.

Te-am cautat multe zile dupa ce ai plecat,nu am crezut ca vei fi de negasit înainte sa astepti vreo explicatie si am fost un prost sa ma gândesc ca dupa tot ceea ce ti-am facut tu m-ai astepta cu bratele deschise.
Tot ce s-a întâmplat în acea zi a fost doar vina mea si îmi pare rau daca te-am facut sa suferi atât de mult.M-am gândit ca pentru tine am toata viata înainte si o sa îti demonstrez asta la final, nu ma asteptam sa pleci asa si sa dispari înainte sa apuc sa îti spun adevarul.

Un nod mi se urca în gât si încerc sa înghit în sec.Ma ridic si îmi torn un pahar cu apa din care iau o gura.Îmi dau seama ca am palmele transpirate pentru ca am lasat urme pe pahat.Ma asez din nou cu foaia în mâna si cu emotie îmi plimb ochii mai departe pe scrisul frumos de mâna.

Nu m-am însurat cu Elena si nici nu as fi facut-o dupa tot ceea ce am trait alaturi de tine.Am stiut ca pe tine te vreau si esti unica persoana ce îmi poate da lumea peste cap doar cu un sarut.
În acea zi am facut decât sa ma razbun pe ea pentru tot ce mi-a facut si pentru faptul ca nu m-a lasat sa fiu fericit cu tine.
Ai avut dreptate în tot ceea ce o priveste ,a fost în stare sa îmi lase copilul mie pentru o casa si niste bani.
Da nu asta este important acum,am ales sa îti scriu aceaste rânduri pentru ca nu stiu daca mai vrei vreodata sa ma întâlnesti si vreau sa sti tot adevarul si sa nu ramâi toata viata cu impresia ca am ales-o pe ea.
Eu te-am vazut prin oras întâmplator,la fel ca în acea zi.M-am mutat cu Dominic aici ca sa o iau de la capat nestiind ca soarta mi te va scoate din nou în cale.
De aceea mi-am spus ca este mâna destinului si ca Dumnezeu îmi da o șansa sa ma revansez fata de tine asa ca am început totul altfel si din  ziua respectiva ti-am trimis câte un trandafir pentru fiecare oftat sau lacrima ce ti-a traversat fata si stiu ca am reusit sa le înlocuiesc cu un zâmbet.
Iar azi de ziua ta vreau ca inima sa îti fie plina de bucurie asa cum trandafiri asta umple aceasta camera.Sa tremuri sub atingerea petalelor lor la fel cum tremurai sub atingerea mea si sa le simti parfumul asa cum îl simteai pe al meu.Eu nu am uitat si nu o sa uit...
Ar mai fi multe de spus dar poate într-o zi vei fi dispusa sa ma asculti.
Nu stiu daca ma poti ierta dar îti spun din toata inima ca tu esti sufletul meu si fara tine nu voi fi niciodata întreg.

Te iubesc,al tau pentru totdeauna V.

Împachetez foaie de hârtie si cu ea la piept tin ochii strâns închis si ma straduiesc sa nu le dau voie lacrimilor sa curga.O avalanse de sentimente ma napadesc si nu stiu daca plâng de fericire sau tristete pentru ca oricât am încercat sa ma abtin acum o fac în hohote.
A fost întotdeauna iubirea vietii mele si nu am încetat niciodata sa îl iubesc.
La început ne-am despartit din prostia mea iar acum din prostia lui...pe o parte suntem chit în treaba asta.
Iar acum când stiu ca este atât de aproape de mine nu mai pot sa îmi stapânesc inima sa nu-l doreasca.
Sentimentele închise adânc au iesit la suprafata cu fiecare floare fara sa îmi dau seama si tot timpul dupa ce am aflat ca nu Matei este acela, am sperat chiar daca nu am recunoscut ca el sa fie misteriosul care îmi însenineaza ziua si îmi umple noptile de pasiune chiar daca traiesc o fantezie.

Trag tare aer în piept si mai privesc o data în jurul meu,sutele de trandafiri albi si parfumul lor ma duc cu gândul numai la seara aceea...prima noastra noapte împreuna când petalele catifelate stateau împrastiate peste tot iar noi ne contopeam într-un întreg.
Acea iubire nu poate fi uitata,este prima mea iubire si cred ca este si ultima.Nici un barbat din viata mea care a urmat dupa el nu a aprins în mine flacara,nu m-a facut sa ma topesc de dorinta si sa mor de iubire.

Numai el a putut sa faca asta si reuseste sa o faca si nefiind prezent fizic langa mine.

PS: Auditie placuta(melodia se potriveste perfect acestui capitol)

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum