Capitolul 17

1.8K 103 1
                                    

De cum am pasit în casa lui m-am simtit  putin stânjenita de situatie.Elena m-a întâmpinat la fel ca pe un musafir nu ca pe o angajata iar eu nu puteam sa o privesc în ochi stiind ca pâna mai ieri ma culcam cu sotul ei.
Parea mai relaxata decât când am vazut-o prima oara iar burtica îi crescuse destul de mult dar tot ca un model arata si pur si simplu radia de frumusete.Nu puteam sa ma compar cu ea,sunt prea simpla,prea comuna.Nu mi-am vopsit parul niciodata,ma machez foarte natural si nu stau tot timpul sa ma aranjez,ceea ce nu pot sa zic despre ea,este ca scoasa din cutie mereu.

Locul era imens si amenajat cu bun gust,se vede ca Elena se ocupase în totalitate dupa culorile si usile cu multa sticla înramata.Barbatilor în general le place discretia si tonurile închise,cunosc imediat o locuita decorata de o femeie din câte case luxoase am prezentat.

Vali mi-a aratat unde o sa stau cu Stefan iar când a deschis usile duble din lemn vopsite în alb si sticla mata am ramas fara cuvinte.
Intrai înte-un fel de living împarti în doua.În dreapta exista un fel de mini bucatarie unde puteai sa îti faci micul de jun sau o cafea si sa o bei în liniste la masa înalta de bar cu scaune rotunde,în dreapta,o canapea cu flori încadrata între doua masute din acelas lemn alb ca întreaga mobila din încapere te îndemna la relaxare.
Dupa un perete din caramiz de sticla se afla un pat de mijloc tapitat cu catifea de culoare turcoaz șters, imens si acoperit de asternuturi fine din finet cu nuante pastel.
Locul asta era perfect pentru o pustoaica care îsi dorea intimitate iar acum desi nu mai eram o pustoaica era perfect pentru mine.Si Stefan a fost încântat mai ales ca totul parea vesel în jur datorita culorilor folosite pe care le întâlneai la tot pasul dar mai mult i-a placut baia,cu cada rotunda si generoasa.Acasa nu aveam decât cabina de dus.

Am fost placut surprinsa de invitatia la cina însa nu am putut sa rezist pâna la final.Aveam o framântare în suflet când le vedeam tandreturile chiar daca erau subtile.
Nu vreau sa fiu geloasa pe Elena,nu am dreptul asta dar sentimentele pentru Vali ce nu au disparut si le tin în frâu cu greu îmi dau aceste impulsuri.

Este târziu dar nu pot sa dorm,stau întinsa pe canapea si rasfoiesc email-ul.Stefan a adormit imediat,la mine o sa mai dureze pâna ma obisnuiesc cu locul.
Capul îmi este aglomerat de gânduri,nu stiu daca am facut bine sa vin aici,daca Vali o sa stea departe de mine, daca o sa îi fac fata si o sa pot sa îl resping.
Sunt o femeie demna si independenta de atâta timp,nu vreau sa ajung o curva fara demnitate pentru ca iubesc un barbat care nu îmi apartine.

Ma hotarasc într-un final sa ma asez în pat lânga copilul meu,îl iau în brate si cred ca în scurt timp adorm.

Un ciocanit în usa ma face sa tresar si când deschid ochii îmi dau seama ca este deja dimineata.
Trag repede halatul pe mine si pornesc sa vad cine este în spatele ei.Îmi dau seama imediat pentru ca vad silueta subtire prin sticla.

-Buna dimineata...îmi spune zâmbind.

-Buna..raspund eu.De obicei ma trezesc de dimineata dar aseara am adormit târziu...caut repede o scuza.

-Nu este nimic.Vroiam doar sa te anunt ca eu trebuie sa ajung la medic azi si Valentin nu poate sa ma însoteasca,nu ai vrea sa vi tu?

-Eu?!

-De ce nu,faceti cunostinta din timp,o sa îti recunoasca vocea si atunci când o sa ramâna doar cu tine o sa i se para ceva familiar.Am citit asta într-o revista celebra pentru mame si copii.

-Ok...zic cu jumatate de gura.Ma pregatesc imediat.

-Te astept si îl poti lua si pe baiat daca nu vrei sa îl lasi cu Magda.

-Daca nu te deranjaza as vrea sa trecem sa îl las la mama.Nu stiu cât va dura si prefer sa nu se plictiseasca.

-Perfect.

-Bun.Vin imediat...o asigur eu.

-Ma gasesti în masina.

Dupa ce închid usa ma grabesc sa ma îmbrac si sa ma aranjez putin.Nu puteam sa apar oricum langa o diva ca ea.
Pun pe mine cele mai bune si scumpe haine pe care le am,apoi îl pregatesc pe Stefan.

-Unde mergem?!întreaba nedumerit si somnoros.

-O sa te las la bunica peste zi pentru ca am putina traba.Vin si te iau când termin.

-As vrea sa ramân la bunica.

-Nu iti place noua casa?!

-Ba da dar vreau sa ma joc cu prietenii mei si aici nu am nici unul.

Oftez...stiu cât de greu este pentru micutul meu sa faca atâtea schimbari într-un timp atât de scurt.

-Bine,cum vrei tu,dar tot o sa trec când termin sa te vad pentru ca mi se va face tare,tare dor de tine si te iau înapoi atunci când o sa vrei tu.

-Da mami...spune si îmi da o îmbatisare prelunga.

Cu greu ma dezlipesc de el si sarutându-i fruntea suntem gata de plecare.

~~~~

Consultul nu a durat mult iar la ecografie ce-i drept m-am emotionat foarte tare.Parca ma vedeam pe mine în ipostazele astea si stiu câte sentimente ma încercau.
Un gând fulgerator îmi ocupa mintea si vinovatia îmi strânge stomacul.Cum pot sa fiu atât de proasta sa îmi treaca prin cap ca as putea lasa un copil fara tata.Elena este mama copilului lui,iar el trebuie sa înceteze sa o mai însele.

-Esti gata de plecare?

Ma scoate aceasta din gândurile mele batându-ma pe umar.

-Da...zic fâstâcita.

-Vrei sa ramâi cu mine la o cafea sau sa mâncam ceva.De obicei i-au prânzul în orasi cu Valentin dar înca este ocupat.Si cu ocazia asta putem sa ne cunoastem mai bine.

-Cum sa nu.

-Daca nu te retin si trebuie sa fi în alta parte.

-Stai linistita nu am unde sa fiu.

-Foarte bine atunci.

Drumul a fost scurt ,ajungând destul de repede la restaurantul cochet unde cei doi obisnuiau sa manânce.Ne-am asezat la masa de langa geam,banuiesc ca aici stateau mereu.Personalul foarte promt si dragut a adus de îndata comanda.
Eu am preferat sa beau doar o cafea,nu îmi permiteam mai mult datorita situatiei in care ma aflam si nici foame nu îmi era.
Nu as fi vrut sa ma fac de râs si sa o las pe ea sa plateasca.

Nici nu stiu când timpul a trecut,discutiile noastre au curs atât de natural.Din curiozitate i-am ascultat fiecare cuvânt legat de întâlnirea lor,cum au ajuns sa se iubeasca si sa ramâna împreuna iar acum sa fie parinti în devenire.
Povestea mea nu era atât de frumoasa ca a lor asa ca am evitat sa dau prea multe amanunte din viata mea dar a înteles asta si nu a insistat.
În schimb totul ma ducea cu gândul cum ar fi fost sa fie eu în locul ei,sa n-o fi plecat în acea zi iar Stefan sa fie fiul lui...cum ar fi fost viata mea acum.

Îmi scutur capul rapid,e prea tarziu sa îmi imaginez una ca asta si nici un om fara scrupule nu sunt ca sa o pot da pe ea la oparte.

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum