Capitolul 16

1.9K 102 11
                                    

Reusesc sa o coving iar acest lucru îmi aduce o explozie de bucurie.Voi fi aproape de ea în fiecare zi,o sa o gasesc acasa în fiecare noapte.Nu o sa mai trebuiasca sa o urmaresc,sa fug dupa ea sau sa sper ca o vad întâmplator.
O sa fie a mea,o sa ma primeasca în sufletul ei,în gândurile ei si în ea.Doar când ma gândesc la locul ala cald si umed simt cum mi se întareste.

Reusesc sa ma abtin cu greu sa nu o fac din nou a mea aici în camera ei din copilarie.

Ma opreste când îmi simte erectie pe pântecul ei.

-Nu e momentul,si nici nu va mai fi.Te rog sa nu insisti,nu vreau sa ranesc pe nimeni...spune ragusita încercând sa îsi revina.

I-as spune ca Elena stie si este de acord cu relatia mea extraconjugala cu ea dar ma tem ca asta o va face sa se razgândeasca.Este orgolioasa,stiu prea bine asta si nu vreau sa îmi scape printre degete din nou.

-Bine iub...Oana...îmi corectez eu apelativul sa nu o mai supar.
Acum ca totul este lamurit iti faci te rog bagajul.Elena e nerabdatoare sa te cunoasca,e o femeie buna,o sa vezi.Poate la prima vedere ti s-a parut mai rigida dar are un suflet cald.

-Ok...spune cu jumatate de gura si scoate de sub pat un troler pe care îl deschide.

O ajut sa îsi i-a câteva haine din sifonier si absenta le aseaza în bagaj.Îi citesc tristetea pe chip si sper ca nu eu sunt cel care i-a provocat-o.

-Te ce deranjaza?!

-Nimic...îmi raspunde sec.

O iau în brate dar ea se îndeparteaza.

-Doar prieteneste deocamdata...o asigur eu si îi zâmbesc dar nu primesc nici un zâmbet în schimb.

Ochii ei începe sa straluceasca iar lacrimile care joaca în ei sta sa se prelinga pe obraz.Nu ma intereseaza daca o sa ma respinga sau protesteaza,eu tot o strâng în brate.

-De ce plangi scumpo?!

-Pentru ca nu stiu ce m-as fi facut fara tine...suspina cu fata lipita de umarul meu.
Si ce aud ma face sa zâmbesc pentru ca ma asigura ca nu este suparata pe mine.

-Azi m-au dat afara de la job si tu ai aparut de nicaier cu oferta asta.Pe drum ma gândeam unde o sa îmi gasesc de lucru atât de repede.Nu am mai facut pe bona,nici nu m-am gandit vreodata dar cred ca o sa ma descurc.

-Cu siguranta o sa te descurci,copilul meu va avea doua mama frumoase si destepte.O sa fie cel mai fericit iar fericirea lui este si a mea.

O linistesc eu si o sarut cu greu pe obraz.I-as fi devorat buzele carnoase si numai bune de gustat ,de care nu ma mai satur.

-Acum ca esti mai bine te las sa îti strângi lucrurie si merg sa vorbesc ceva cu mama ta.Când esti gata ma anunti si plecam.

Da aprobator din cap si parasesc camera.
În living îl gasesc pe Stefan care se juca linistit cu o masinuta.Nu stiu de ce dar baiatul asta avea ceva aparte,ma atragea la fel ca un magnet asa cum o facea si mama lui.
Ma apropi si luând o alta masinuta intru în jocul lui.
Dupa putin timp reusesc sa deschid o conversatie între noi.

-Ti-a povestit mama ta unde o sa va mutati.

-Nu mi-a spus nimic...se întristeaza el.

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum