Capitolul 27

1.8K 103 2
                                    

Sunt o femeie cu demnitate si independenta îmi spun în fiecare zi când ma privesc în oglinda.

Mi-a fost greu sa depasesc momentul si sa iert dar acum sunt linistita.

Mi-am cumparat un apartament în alt oras lasând trecutul sa ramâna trecut.
O vizitez pe mama de câte ori pot iar Stefan este foarte fericit în noua locuinta.Si-a facut prieteni noi si este extrem de încântat.

Am un job bine platit în acelas domeniu de activitate pe care îl dobândesc foarte bine.

Cu John tin legatura si vine mereu sa ne vada si sa îsi petreaca timp cu fiul lui.
De Vali nu mai stiu nimic desi ma tot cautat dar nu a mai reusit sa dea de mine dupa ce m-am mutat si mi-am schimbat numarul de telefon.

Imi mai povesteste mama din când în când ca mai aparea pe la poarta si întreaba de mine dar în ultimul timp a încetat sa mai vina si bine a facut pentru ca nu vreau sa mai stiu nimic de el.
Si-a ales soarta iar eu am închis iubirea ce înca i-o port adânc în sufletul meu.
Uneori îl visez si imi e atât de bine în bratele lui dar stiu ca nu mai este posibil.
În ultimile cinci luni viata mea a luat-o pe un alt drum,drum pe care am de gând sa merg tot înainte si sa nu mai privesc înapoi.

-Puiule esti gata sa mergem,nu ma face din nou sa întârzi la munca.

-Gata
Zice si luându-si ghiozdanelul în spate ma prinde de mâna.

Urcam în masina ce abea o achizitionasem din nevoia de a ma deplasa mai usor.

-Pune-ti centura...zic si acesta o prinde imediat.

În mai putin de 20 de minute suntem în fata gradinitei.

-Sa fi cuminte,la patru vin sa te iau...si dându-i un pupic îl grabesc sa intre.

Aveam ceva de munca si nu vroiam sa întârzi la prima întâlnire de azi.
În graba mea ma ciocnesc fara sa vreau de un domn ce venea de mâna cu copilu si scap agenda din mâna.

Ne aplecam amândoi o data sa o ridicam si mâinile noastre se ating apoi privirile ni se intersecteaza.
Pentru un moment ne uitam unul în ochii celuilalt fara sa clipim apoi glasul ficei lui rupe legatura.

-Tati,mergem...

Ma ridic cerându-mi scuze si râd ca proasta în drum spre masina.
Simpatic tati zic ca pentru mine dar îmi alung repede gândul din cap,nu mai am nevoie din nou de un alt barbat luat.
Înainte sa urc în masina mai arunc o privire în spate si observ ca si el face acelas lucru,apoi imi zâmbeste jucaus.

Ma prefac ca nu îl observ,urc repede si pornesc masina.Nu vreau ca atunci când se întoarce sa ma gaseasca tot aici.

Ajunsa la locatie ma dau jos si grabita intru pentru a verifica daca totul este înregula înainte ca vizitatorul sa apara.
Ma plimb prin fiecare încapere si îmi notez în agenda câte ceva.

Apartamentul era mic dar cochet,perfect pentru un cuplu sau pentru o mama cu un copil ,ca mine.Livingul destul de spatios,doua dormitoare acceptabile cu baie proprie si o bucatarie complet utilata.Proprietaru dorea sa îl vânda cu tot cu mobila asa ca totul era intact iar mobila de bunacalitate.
O sa am multe argumente pentru a vinde acest apartament chiar azi.

-Daca stiam ca avem acelas drum te rugam sa ma astepti...aud o voce masculina în spatele meu si ma întorc speriata.

Privirea albastra ca cerul senim ma izbeste fix în piept.Barbatul de care ma lovisem la gradinita statea acum în fata mea cu mâinile în buzunar.

Înghit în sec si încerc sa îmi dreg vocea.Cred ca obrajii mei prinsese culoare pentru ca le simteam dogoarea pe piele.

Doamne sa nu observe,Doamne sa nu observe...ma rugam în gând.

Îmi iau inima în dinti si ma apropi întinzând mâna iar el mi-o cuprinde ferm.

-Eu sunt Oana.

-Matei...încântat...spune si chicotesc.

Pe el îl cheama Matei,numele meu de familie e Matei...sa fie mâna destinului...dar alung repede acest gând.

-Sa înteleg ca dumneavoastra sunteti cumparatorul.

-Sa zicem ca da,dar mai întâi de toate trebuie sa ma convingi si te rog fara dumneavoastra...insista el.

-Atunci putem sa începem.

-Bineînteles,dupa dumneavoastra...mi se adreseaza si îl privesc încruntata iar el zâmbeste cu subânteles.

Prezentarea a durat mai bine de o ora,nu stiu de ce dar imi placea sa stau la discutii cu el si din vorba în vorba am aflat repejor ca este un tata singur si ca sotia lui l-a parasit pentru altcineva.
Îmi suna atât de cunoscuta povestea,se pare ca nu doar eu am trecut prin drama vietii mele.
Fetita lui era de vârsta lui Stefan si dorea acest apartament pentru ca statea într-o garsoniera momentan iar micuta îsi dorea foarte mult o camera a ei.

-Daca esti de acord pot sa iau contact cu agentia si astazi sa încheiem actele si in mai putin de o saptamâna sa va mutati.

-Ar fi perfect,Sara abea asteapta sa vada surpriza pe care i-am pregatit-o.

-Este norocasa sa aiba un tata ca tine.

-Sa stii ca este,mi-as da si viata pentru ea...

Si nu stiu de ce cuvintele lui îmi aduce în gând imaginea mea draga cu Vali si Dominic.Si ramân cu privirea blocata pentru un timp.

-Asta este tot?!

-Cred ca da...raspund putin ratacita.

Coborâm amândoi iar în fata scari ma prinde de mâna pe neasteptate.

-Se poate sa te mai vad?!

-Probabil ca o sa ma vezi în fiecare dimineata.

-Da stiu asta...Dar as vrea sa ne vedem si în alte circumstante.Bine daca nu deranjez pe nimeni.

-Nu deranjezi si eu sunt o mama singura.

-Perfect...Ăăăă...scuze...se bâlbâie el.Adica nu e perfect în sensul ala al cuvântului.

-M-am prins...râd si încerc sa îl linistesc.

-Pe mâine atunci.

-Pe mâine...zic si eu.

Si fiecare îsi vede de drumul lui.

Nu stiu când s-a facut ora patru si a trebuit sa ma întorc la gradinita.Din pacate nu l-am zarit prin multimea de parinti adunati.Probabil ca are mai mult timp liber si îsi i-a fiica la 12:00 ma gândesc eu.

-Astepti pe cineva?!îmi spune Stefan vazând ca nu ma misc de pe loc.

-Nu puiule....îl asigur eu.Vrei sa mergem la o înghetata?

-Da vreau...raspunde încântat.Ne oprim si în parc?

-Daca asta îti dorest...zic si rânjetul lui face toti banii.

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum