Capitolul 23

1.8K 105 2
                                    

Zori zile au venit mult prea repede încât eu sa ma odihnesc.Dominic a fost cam agitat iar Vali nu a coborât deloc asa ca am fost nevoita sa lucrez cu norma întreaga.

Acum doarme linistit,la fel si Stefan asa ca gasesc momentul sa urc la etaj sa îl întreb pe Vali daca doreste sa ne însoteasca.

Bat usor la usa dormitorului.Nu aud nici un zgomot din interior asa ca mai bat o data dar mai insistent.
Nu primesc nici un raspuns asa ca ma gândesc sa intru si sa îl trezesc chiar eu, dar gasesc patul gol.
Doar mirosul parfumului lui mai ramasese plutind în aer.
Ratacesc cu privirea prin încapere apoi ma duc sa verific si în baie.
Nici urma de el pe nicaieri si totul mi se pare foarte ciudat.

Cobor si luând telefonu îl sun în timp ce îmi fac o cafea.Casa parea foarte pustie fara el.
Ma sprijin de blatul din bucatarie si privesc ecranul telefonului.Imi raspunde doar casuta vocala asa ca închid.

Fiind de negasit am hotarât sa plec si sa îl luam cu noi si pe Dominic.Chiar nu îl puteam lasa cu Magda,ea avea cu totul alte treburi în casa si eu eram pâna la urma bona lui.
Pentru ca era o zi frumoasa de primavara m-am gândit sa o iau pe jos.
Cu ocazia asta Stefan se va bucura de plimbarea cu autobuzul iar bebe de aerul curat.

Când telefonul a început sa sune inima mi-a tresarit si l-am scos imediat din buzunar însa pe ecranul telefonului apare afisat numele lui John.

-Ce vrei...raspund fara chef.

-Ma gândeam ca poate as putea sa trec sa îl iau pe Stefan pe la mine.

Serios...zic ca pentru mine,apoi ma gândesc ca este o idee buna sa îl tina un timp ocupar si nu l-a mai vazut pe tatal lui cam de mult.

-Ok,noi ne îndreptam spre mama daca vrei ne întâlnim acolo.

-Perfect...spune entuziasmat.Vin în mai putin de o ora.

-Bine.

-Cine era?!întreaba Stefan.

-Era tati,vroia sa te vada si i-am spus sa vina l-a bunica.

-Vine si el?!

-Da si o sa vrea sa te i-a pe la el ...zic ca sa îi vad reactia.

-Si tu ma lasi sa ma duc?!

Asezându-ma pe vine în fata lui,îi mângâi fata si cu voce joasa îi spun.

-Cum esti copilul meu esti si a lui.Daca tu vrei sa te duci nu am nimic împotriva iar daca nu vrei îi spunem lui tati asta.

Da aprobator din cap iar eu îi sarut fruntea apoi ne continuam drumul în timp ce bebe Dominic doarme profund în marsupiu.

John ajunsese înaintea noastra si ne astepta în fata portii,nu cred ca a îndraznit sa intre singur în casa.
Mare i-a fost mirarea când m-a vazut cu marsupiul.
Privirea lui socata m-a amuza teribil.

-Buna...îi zic si el nu îsi gaseste cuvintele.

-E al tau...vine remarca lui.Nu am stiut ca ai fost însarcinata.

-Nici nu ai avut când,noi doi nu ne-am prea vazut în ultimul timp...spun ca sa mentin suspansul.

Mama ne astepta în prag.Cand vede ca îl am si pe Dominic cu mine topaia ca nebuna.Îi povestisem mult prea multe despre el si era extrem de încântata sa îl cunoasca însa privirea i se îngusteaza când din spatele meu apare John.

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum