Capitolul 29

1.8K 99 2
                                    

Cina a fost perfecta iar Sara si Stefan s-au înteles foarte bine,mai ca nu le-am simtit prezenta...decât râsetele si chicotelile lor ne aminteau ca sunt aici.

La final am primit si desert,desi nu mai puteam sa manânc, am luat o înghititura.

-Sper ca ti-a placut si te-ai simtit bine...spune în timp ce se ridica si începe sa strânga farfuriile.

-Lasa-ma sa te ajut...si sar repede de pe scaun.

-Nu-i nevoie ma descurc...si cu pasi marunti se îndreapta spre bucatarie.

Nu pot sa îl las sa faca toata treaba asa ca i-au ce a mai ramas pe masa si îl urmez.Îl gasesc în fata chiuvetei spalând vasele.
Stiam ca nu o sa îmi permina sa îl ajut asa ca ma opresc în dreptul lui si pun farfuriile aduse direct în cuva.
Cu intentie sau doar cu directie întoarce capul spre mine iar buzele lui trec aproape de ale mele si totus îmi ating obrazul într-un sarut pasional.

Urmeaza un moment de tacere iar eu ma retrag cu un pas.El se opreste din ceea ce facea si în timp ce se sterge pe mâini asteapta reactia mea.

-Cred ca este timpul sa plec...spun fâstâcita de ceea ce tocmai se întâmplase.

-Scuze,m-a cam luat valul.Nu am vrut sa te sperii.

-Nu m-ai speriat,doar ca nu cred ca sunt pregatita pentru mai mult ...îl spun ca sa nu se simta prost.

Da absent din cap si nu stiu daca poate sa înteleaga.Suna adolescentin ce tocmai i-am spus si chiar nu mai am 20 de ani dar asta simt.Înca nu pot sa sar în bratele cuiva atunci când nu simt nici un impuls.
Îmi place Matei dar cred ca mai am nevoie de timp.

-Pe curând...îi spun în timp ce de mâna cu Stefan parasesc apartamentul si ma îndrept spre scari.

-Pe mâine...îmi aminteste el zâmbind.

Si uitasem ca e abea joi si mai este o zi pâna ce copiii întra în vacanta.

~~~~

În ziua urmatoare nu l-am întâlnit,nu stiu de ce dar nici Sara nu a ajuns la gradinita.
Dupa masa m-am grabit sa ajung acasa pentru ca venea mama pe la noi si pe urma trebuia sa ma întorc înapoi la birou si mama sa se duca dupa Stefan.

Un ciocanit scurt în usa imi da de stire ca a ajuns.Fug sa deschid dar gasesc în fata ei un pusti cu șapca ce tinea un trandafir alb în mâna.Mi-l întinde si pleaca.
Ramân în fata usii putin socata si observ ca de el este prins un card.
Îl rasucesc si citesc textul scris de mâna.

'Pentru simplu fapt ca este vineri'

Zâmbesc si inima mea reactioneaza pozitiv la acest dar.Nu stiu de unde a aflat ca iubesc aceste flori si sunt cele mai speciale pentru mine dar nu ma mai minunez.Am început sa ma obisnuiesc cu faptul ca este foarte atent la detali.

Nu apuc sa intu ca usile liftului se deschid si o vad pe mama aproape sarind si alergând sa ma îmbratiseze.

-Mi-a fost asa de dor de tine...îmi striga în timpan.

-Si mie...spun si o bat pe spate ca sa o linistesc.

-Ma asteptai cu flori?!...remarca imediat trandafirul din mâna mea.

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum