Capitolul 29

1.9K 105 2
                                        

Cina a fost perfecta iar Sara si Stefan s-au înteles foarte bine,mai ca nu le-am simtit prezenta...decât râsetele si chicotelile lor ne aminteau ca sunt aici.

La final am primit si desert,desi nu mai puteam sa manânc, am luat o înghititura.

-Sper ca ti-a placut si te-ai simtit bine...spune în timp ce se ridica si începe sa strânga farfuriile.

-Lasa-ma sa te ajut...si sar repede de pe scaun.

-Nu-i nevoie ma descurc...si cu pasi marunti se îndreapta spre bucatarie.

Nu pot sa îl las sa faca toata treaba asa ca i-au ce a mai ramas pe masa si îl urmez.Îl gasesc în fata chiuvetei spalând vasele.
Stiam ca nu o sa îmi permina sa îl ajut asa ca ma opresc în dreptul lui si pun farfuriile aduse direct în cuva.
Cu intentie sau doar cu directie întoarce capul spre mine iar buzele lui trec aproape de ale mele si totus îmi ating obrazul într-un sarut pasional.

Urmeaza un moment de tacere iar eu ma retrag cu un pas.El se opreste din ceea ce facea si în timp ce se sterge pe mâini asteapta reactia mea.

-Cred ca este timpul sa plec...spun fâstâcita de ceea ce tocmai se întâmplase.

-Scuze,m-a cam luat valul.Nu am vrut sa te sperii.

-Nu m-ai speriat,doar ca nu cred ca sunt pregatita pentru mai mult ...îl spun ca sa nu se simta prost.

Da absent din cap si nu stiu daca poate sa înteleaga.Suna adolescentin ce tocmai i-am spus si chiar nu mai am 20 de ani dar asta simt.Înca nu pot sa sar în bratele cuiva atunci când nu simt nici un impuls.
Îmi place Matei dar cred ca mai am nevoie de timp.

-Pe curând...îi spun în timp ce de mâna cu Stefan parasesc apartamentul si ma îndrept spre scari.

-Pe mâine...îmi aminteste el zâmbind.

Si uitasem ca e abea joi si mai este o zi pâna ce copiii întra în vacanta.

~~~~

În ziua urmatoare nu l-am întâlnit,nu stiu de ce dar nici Sara nu a ajuns la gradinita.
Dupa masa m-am grabit sa ajung acasa pentru ca venea mama pe la noi si pe urma trebuia sa ma întorc înapoi la birou si mama sa se duca dupa Stefan.

Un ciocanit scurt în usa imi da de stire ca a ajuns.Fug sa deschid dar gasesc în fata ei un pusti cu șapca ce tinea un trandafir alb în mâna.Mi-l întinde si pleaca.
Ramân în fata usii putin socata si observ ca de el este prins un card.
Îl rasucesc si citesc textul scris de mâna.

'Pentru simplu fapt ca este vineri'

Zâmbesc si inima mea reactioneaza pozitiv la acest dar.Nu stiu de unde a aflat ca iubesc aceste flori si sunt cele mai speciale pentru mine dar nu ma mai minunez.Am început sa ma obisnuiesc cu faptul ca este foarte atent la detali.

Nu apuc sa intu ca usile liftului se deschid si o vad pe mama aproape sarind si alergând sa ma îmbratiseze.

-Mi-a fost asa de dor de tine...îmi striga în timpan.

-Si mie...spun si o bat pe spate ca sa o linistesc.

-Ma asteptai cu flori?!...remarca imediat trandafirul din mâna mea.

-Aaaaa nuuu...zic si îl ascund la spate.

-Vreun admirator ceva...si ma face atenta cu cotul.Abea astept sa îmi povestesti.

-Nu am timp...spun repede si o trag înauntru.

Dupa ce pun floarea în vaza,ma prefac preocupata sa îmi caut agenda si nu îi dau timp sa puna întrebari.

Înainte sa plec,o informez când trebuie sa îl i-a pe Stefan si ca voi ajunge târziu pentru ca am de facut niste rapoarte.

-Stai linistita,stiu unde trebuie sa ajung doar nu este prima data când o fac si o sa îti pregatesc ceva bun pâna te vei întoarce.

-Ma bucur...zic si sarutând-o pe obraz  ma grabesc sa cobor la masina.

Orele s-au scurs imediat,nici nu am avut timp sa respir iar când am ridicat ochii din dosare ,ceasul indica ora 21:00.
Imi ajungea,puteam sa mai fac restul si luni asa ca luându-mi geanta ma îndrept spre iesire.

În fata blocului dau de Matei care ma astepta sprijinit de capota masini.

-Buna...ma saluta el.

-Buna...spun...Ce-i cu tine la ora asta aici?

-Am venit sa îti dau asta,cred ca ti-a scapat din geanta.

Si îmi întinde agenda ce o cautasem toata ziua.

-Multumesc si nu doar pentru asta...zic cu gândul la trandafir.

Ma privesteste putin ciudat la început dar îmi zâmbeste si îmi dau seama ca a înteles la ce ma refeream într-un final.

-Te-as fi invitat sus dar este mama în vizita si stii tu...ma scuz eu.

-Stiu deja.

Ma crispez când îmi da vestea ca a facut cunostinta cu ea având în vedere ca eu am cam minti-o.

-Ai fost la mine.

-Am si batut la usa.

-Si...ridic o sprânceana.

-Mi-a raspuns o doamna draguta care dupa ce m-a masurat din cap pâna în picioare în cel mai mic detaliu mi-a spus ca nu esti acasa si ca o sa întârzi.

-Doar atât...zic usurata.

-Nu...continua el iar eu fac din nou fata aia de disperata.
M-a invitat înauntru si mi-a spus ca face cea mai buna cafea.

-Asta nu neg...

-Dar eu am refuzat-o politicos si am informat-o ca o sa te astept jos.Daca privesti în sus o sa o vezi pe la geam.Cred ca te asteapta...râde el.

Îl lovesc cu cotul în joaca si trag din măna lui agenda pe care o bag imediat în geanta.

-Tre' sa plec...îmi spune.

-Ok...zic si îl privesc cum urca în masina si dupa ce îmi face cu mâna dispare.

Ma uit sus si o vad pe mama cum pare preocupata de o pata de pe geam.

-Ai venit?!
Ma întreaba auzind usa si prefacându-se ca nu stie asta deja.

-Da...zic pe un ton apasat.

-Si nu ti-e pofta de ceva rece,afara înca este cald.

-Ba da...zic pe acelas ton asteptând sa aduca vorba despre Matei.

-Si baiatul ala chipes cine e?!întreaba curioasa în timp ce scoate din frigider șerbetul de capsuni cu frisca.

Bingo zic ca pentru mine si rânjesc.O cunosteam atât de bine si stiam ca nu voi scapa fara sa îi povestesc cu lux de amanunte.

Dupa ce l-am bagat la culcare pe Stefan aproape sa ne-a prins zori zilei povestind diverse.Îmi fusese dor de ea si îi simt mult lipsa de când m-am mutat aici.Vali a mai luat ceva de la mine o data cu inima mea.

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum