M-am tot învârtit prin încapere mirosind fiecare tranfafir în parte,sarutând petalele si rasfatându-ma cu atingerea lor catifelata.
Un spin imi strapunge pielea din greseala atunci când vreau sa ridic unul si îmi dat seama ca uneori iubirea doare oricât ar fi de frumoasa.Ca totul are parti bune si rele si nu mereu este doar lapte si miere.
Ca viata ar fi fost plictisitoare daca nu am cadea în gol...ca sa avem pe urma putere sa urcam.
Trebuie sa recunosc si sa nu mai fug de sentimente.Vali pentru mine a fost si va ramâne iubirea vietii mele,acum depinde de mine daca am curajul sa accept asta sau voi traii vesnic într-o minciuna doar de dragul linistii sufletesti.
Daca ar fi în fata mea în aceasta clipa as alerga spre el cu bratele deschise dar este si ceva ce ma retine...Matei.
Ma aflu pe un drum cu doua benzi si nu stiu pe care sa o iau.La capatul unuia ma asteapta linistea,tandretea,dragostea iar la capatul celuilalt ma asteapta pasiunea arzatoarea,nebunia si iubirea...
Mi-e greu sa aleg dar o sa trebuiasca sa o fac.
Telefonul suna si ma scoate din gândurile mele.Uitându-ma pe ecran îmi dau seama ca sunt aici de mai bine de doua ore.Si uitasem ca am atâtea de facut azi.
-Da...îi raspund lui Matei.
-Eu sunt jos.Esti gata?!
-Ar trebui sa fiu...zic mai mult ca pentru mine cu gândul în alta parte.
-Daca mai este nevoie eu te astept...ma asigura.
-Nu...Cobor imediat.
In prag mai privesc o data peste umar,apoi închid usa cu cheia.Am de gând sa ma bucur de acesti trandafiri pâna când se vor ofili.
Îl gasesc pe Matei stând sprijinit de masina cu mâinile în buzunar.
Sunt putin dezamagita când vad ca nu mi-a adus nimic dar merg mai departe.Cand ajung langa el,întinde mâna si i-o cuprind,apoi dintr-o miscare ma trage în bratele lui.
-La multi ani...îmi sopteste cu voce suava la ureche si da sa ma sarute pe buze dar nu îi permit.
Nu ar fi corect din partea mea sa ma joc cu sentimentele lui.
Ma priveste încruntat dar nu zice nimic.Deschizându-mi portiera,ma invita sa urc.
-Unde mergem?!...îl întreb când baga cheia în contact.
-În locul tau preferat...
-Ok...spun si ma prefac preocupata de drum.
A observat absenta mea si îl simt tensionat.
La un moment dat când opreste laculoarearosie a semaforului vad cu coada ochiului ca se scotoceste în buzunar.
Îsi drege vocea si nu apuc sa ma întorc spre el ca îmi îndeasa sub ochi o cutie mica neagra de catifea.
Ramân blocata si ma uit când la cutie,când la el iar el ma fixeaza insistent.
Cum ar fi vrut sa reactionez...nu puteam sa sar în sus de bucurie când stiam ce va urma.
-Nu vreau sa mai pierd timpul aiurea...spune când prine curaj.
Nu îmi clintesc ochii de pe el si nu stiu ce sa zic asa ca ridic o sprânceana întrebatoare.
-Vroiam sa fie altfel,as fi vrut sa ajungem la restaurant si sa te cer asa cum trebuie dar mi-am dat seama ca nu este genul tau...asa ca o fac acum, pe neasteptat si mânat de ce îmi dicteaza inima.Oana vrei....
Apuca sa spuna dar claxoanele insistente din spatele nostru îl fac sa accelereze.
Ramâne cu mâna si cutia în aer.Nici nu apucase macar sa o deschida.
Chiar nu vreau sa aud întrebarea pâna la final pentru ca raspunsul meu l-ar dezamagi.
Matei este un barbat minunat si nu merita langa el o femeie care se gândeste la altul asa ca îi iau cutia si o bag în torpedou.
-Nu sunt femeia pe care o cauti...îi spun cu glas hotarât.
Ofteaza si fata i se întristeaza,îl mângâi usor obrazul si îmi lipesc buzele de el într-un sarut delicat.
-Multumesc ca as fi fost o optiune pentru tine dar nu te merit.
-Inima ta este deja luata,nu?!
-Da...îl asigur eu.
-Atunci ce pot sa spun ,este mai norocos ca mine.
-Nu as putea sa neg,dar nu stiu cât de norocoasa sunt eu.
Ajunsi în fata restauruntului s-a comportat la fel de gentil desi eram constienta ca tot ceea ce se întâmplase îl durea.
A insistat sa iau inelul pentru ca îl cumparase special pentru mine si nu ar vrea sa îl pastreze.
-Atunci îl poti returna...zic eu.
-Nu pot face asta,vreau sa ti-l daruiesc ca pe un cadou de ziua ta,sa iti aduca aminte de mine...alt dar oricum nu am...râde el.
Desfac cutia si ma uit la delicatul inel cu piatra albastra...desi era mic parea destul de scump.Îl scot si mi-l pun pe deget,imi venea perfect...
-Sa-ti amintesti mereu ce ai pierdut...spune în gluma dar citeam adevarul printre rânduri.
-Nu am cum sa te uit nici daca as vrea iar într-o buna zi soarta îti va scoate în cale pe cea care o meriti cu adevarat...îi zic zâmbind.Ramânem prieteni...
-Ramânem prieteni...si întinde mâna ca un gest aprobator.Oricum nu am încotro,o sa ne vedem aproape zilnic pâna prichindeii vor termina gradinita....glumeste el.
-Sa stii ca da...râd eu.
Am tot vorbit,am mâncat si totul a ramas la fel de parca nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dupa ce am terminat s-a oferit sa ma conduca acasa dar eu am insistat sa iau un taxi.
-As mai fi stat dar mama pleaca mâine si vreau sa mai petrec timp cu ea.
-Te inteleg...Ne mai vedem si alta data.
-Cu siguranta nu scapi de mine asa usor.
Si zâmbind ne luam ramas bun si fiecare o i-a pe drumul lui.
CITEȘTI
Printre Sentimente
Romance"Îl privesc pe furis în oglinda cum îsi încordeaza muschii în timp ce ridica greutati.Îmi ling buzele instinctiv si cred ca observa gestul meu pentru ca zâmbeste..." La început cred ca am fost o provocare,desi era înconjurat si adorat de multe f...
