Capitolul 18

1.9K 104 1
                                    

Dupa prânz am preferat sa iau un taxi pana la mama chiar daca Elena a insistat sa ma duca ea.
Simteam nevoia sa fiu singura macar pe drum.

-Hei ce face îngerasul meu?zic când intru.

-Mamiiii...striga si îmi sare în brate.

-Ce faci scumpo?Cum este în noua casa?

-Nu am avut timp sa vad totul,tot ce pot sa îti spun este ca locul este imens si mobilat frumos si ma simt bine acolo.

-Si doama de acolo este foarte draguta...adauga Stefan si mie îmi îngheata sângele în vene.

-Care doama?!insista mama.

-Aaaa sora lui Vali...încerc eu sa mint.

Nu cred ca sunt înca pregatita sa îi spun mamei în ce m-am bagat.

-Sta cu voi?!

-Da,este însarcinata si o sa nasca în curând.Sotul ei a parasit-o si eu o sa o ajut cu bebelusul iar casa este foarte mare,fiecare are locul lui...scormonesc repede o poveste cât mai credibila.

-Fata mea cea buna si generoasa...zice mama si tragându-ma în bratele ei ma saruta pe frunte iar eu ma simt ca ultimul om.

Încerc sa nu mai îi dau timp sa scotoceasca prin viata mea si asezându-ma pe covor ma bag în jocul lui Stefan.

-I-a spune puiule vi cu mine acasa pâna la urma?!îl întreb si simt cum stomacul mi se strânge.

-Vreau sa mai stau pe la bunica...insista el.

-Si eu ce sa fac singura?

-Lasa mama ca poate aveti si voi nevoie de intimitate.Cu siguranta Vali ar vrea sa aiba mai mult timp cu tine,stiu eu ca timpul tau îl dedici în totalitate dulcetei asteia mici...zice si luându-l în brate pe Stefan îi presara pupici pe toata fațuca.

Acesta chicoteste fericit si îmi dau seama ca ar fi mai bine pentru un timp sa ramâna aici.

-Ok dar nu te obisnui prea tare,stii ca îmi este greu fara el.

-Nu pleaca nicaieri,aici îl gasesti si poti sa îl vizitezi în fiecare zi...încearca mama sa ma linisteasca.
Fa-ti si tu putin timp pentru tine...pentru voi acum la început si poate în sfârsit am si eu parte de un viitor ginere cum se cuvine.

Îi zâmbesc stâmb iar ea se amuza copios.

-Si mi-ar placea sa fi aranjata asa în fiecare zi...mai adauga ea.

-Si mie mi-ar placea...mai adauga înca o voce.

Întor capul si îl vad pe Vali intrând.Era incredibil,nu stiu de unde tot aparea asa pe neasteptate.

Îmbracat elegant,mirosid de la o posta a mosc si lemn dulce afiseaza imediat zâmbetul acela perfect.
Bine ca înca stau pe bucata de covor ce acopera podeaua pentru ca simt cum ma topesc.
Înainteaza fara sa îsi desprinda privirea de la mine si se opreste în fata mea.Întinde mâna si ma ajuta sa ma ridic.

-Am crezut ca ai fugit...îmi spune în soapta.

-Si ai vrut sa te asiguri ca ma întorc.

Printre SentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum